Timpul Adevărului despre Miliardomat, sau cum Rusia a aruncat Moldova în groapa cu "MDL"

12 iunie 2018

Timpul Adevărului despre Miliardomat, sau cum Rusia a aruncat Moldova în groapa cu

Au trecut vremurile tricourilor cu „Unde-i miliardul?” elaborate de PR-ştii politicienilor. A trecut timpul speculaţiilor şi manipulărilor la subiectul atacului la sistemul financiar-bancar moldovenesc din perioada 2010-2014. Toţi politicienii de la Chişinău şi-au făcut PR pe seama „jafului secolului”. Chiar şi politicienii care au ajutat hoţii să fure! Au făcut-o şi unii tupeişti de la Moscova, chiar din birourile în care schema furtului a fost elaborată şi coordonată, folosind politic şi geopolitic subiectul, pentru a arăta că în Occident „sunt nu doar gay, dar şi hoţi de miliarde!”.

Presa nu şi-a făcut nici ea treaba. Aceasta nu şi-a putut îndeplini sarcinile inerente ei într-o societate democratică, de a preveni sau cel puţin de a curma furtul din băncile de la Chişinău, fiind pusă astfel pe butuci întreaga ţară. Jurnaliştii moldoveni au fost total depăşiţi de evenimente şi au început să se scarpine la ceafă abia post factum, când nu se mai putea face nimic, abia după ce despre Spălătoria Rusească a început să scrie presa internaţională! Cu timpul, subiectul Laundromatului Rusesc şi al Miliardomatului moldovenesc a început să plece în neant, moldovenii rămânând din nou sărăciţi şi prostiţi.

A trecut timpul manipulărilor şi propagandei. A venit timpul probelor şi cifrelor exacte. Iată de ce am ales să descurcăm (http://zeppelin.md/rom/investigatii/miliardomat-moldovan-laundromat) ceea ce a fost încurcat departe de ochii lumii şi cu atâta sârguinţă, în birourile strategilor de pe Lubyanka şi apoi descurajată orice încercare de a pune lucrurile cap la cap, pentru a afla Adevărul. Am ales să pornim în căutarea miliardului furat, trecând în revistă rolul fiecărui protagonist, fiecărui hoţ sau complice ai lui, documentând fiecare pas, pentru a le explica şi demonstra oamenilor, moldovenilor furaţi, cine le sunt antieroii, din care ei au ales de multe ori să-şi cioplească chipuri de eroi.

Investigaţia noastră a reuşit să demonstreze ceea ce se rosteşte de mai mult timp în calitate de teoremă prin culoarele de la Bucureşti, Bruxelles sau Washington. Noi am reuşit să demonstrăm documentat teorema. Principalele două concluzii ale investigaţiei noastre sunt:

  • Atacul la sistemul bancar al Republicii Moldova care a avut loc în perioada 2010-2014, pe care noi l-am numit Miliardomat, este parte componentă a Laundromatului Rusesc, care a avut loc în exact aceiaşi perioadă, fiind vorba de fapt despre una şi aceeaşi schemă şi aceiaşi actori, reprezentând în esenţă un mare Platonomat;
  • Ambele componente ale schemei au fost elaborate la Moscova şi coordonate din acelaşi centru de comandă, aflat la serviciile speciale ruseşti, în calitate de armă folosită în războiul hibrid dus în regiune, împotriva Ucrainei şi Republicii Moldova.

Ingineria financiară, prin care banii serviciilor de la Moscova, împreună cu cei furaţi din sistemul bancar moldovenesc, au trecut spre paradisurile fiscale prin aceleaşi conturi gestionate de Veaceslav Platon din două bănci din Letonia, AS PrivatBank şi Trasta KomercBanka, a urmărit scopul de a spăla neobservat zeci de miliarde de dolari din Rusia în Occident. Au fost deja documentate peste 70 de miliarde, din care doar prin Moldova au fost spălate peste 22! Banii erau destinaţi atât uzului personal al oligarhilor ruşi, dar şi pentru finanţarea proiectelor diversioniste, inclusiv partide politice pro-ruse şi activişti civici eurosceptici de la Chişinău, Kiev şi state UE, de a destabiliza socio-politic spatele frontului războiului din Donbass şi de a influenţa rezultatele alegerilor din capitalele europene şi chiar de peste Ocean.

Ingineria era pe cât de sofisticată de fapt şi pe atât de simplă. Spălând deja miliarde de dolari în Laundromatul Rusesc prin Moldindconbank, în 2011 Platon începe să intre în disgraţia centralei de la Moscova, din cauză că tăinuia de aceştia sume tot mai mari pe care le spăla, atribuindu-şi-le în calitate de comision fără voia patronilor ruşi, dar şi pentru că informaţii despre schemă se scurgeau de la Chişinău spre serviciile speciale Occidentale. El este luat de subsuori de curatorii săi, fiind obligat să accepte a doua parte a schemei, distrugerea sistemului bancar moldovenesc şi răsturnarea puterii de la Chişinău, în beneficiul Kremlinului.

Pionul Veaceslav Platon nu a avut decât să accepte şi să execute ordinul, elaborând împreună cu curatorii săi de la Moscova planul atacului la patria sa nerecunoscută, Moldova. Planul era unul simplu, cu ajutorul banilor din Laundromat Platon urma să pună mâna pe întregul sistem bancar de la Chişinău, după care să aştepte ordinul de la Moscova pentru a-l detona.

Zis şi făcut. Începând cu 2011, rând pe rând au fost luate cu asalt Universalbank, Moldova Agroindbank şi apoi preluat controlul asupra Victoriabank şi Băncii de Economii. Ulterior, în 2012, curatorii de la Moscova reuşesc să-l aburească prin Platon şi Usatîi pe Vlad Filat, care cu preţul unui simplu shooting cu Putin la Sochi acceptă să acopere politic schema, desigur primind asigurări că îşi va primi dividendele care i se cuvin.

Unica bancă în care Platon a întâlnit rezistenţă din interior a fost Victoriabank, dar şi la Banca de Economii lucrurile se mişcau prea încet din cauza consiliului de administrație. Iată de ce prin acelaşi Veaceslav Platon în schemă este cooptat Ilan Shor, un alt pion al FSB, care avea un contact foarte bun cu Vlad Filat. În cadrul unei diviziuni a sarcinilor, la fel sub bagheta FSB, acesta din urmă „cucereşte” Unibankul şi Banca Socială, ultimele bănci care nu fuseseră încă atinse de Platon. În 2013, Platon îi vinde acestuia şi pachetul său de acţiuni de la Banca de Economii, după care premierul Filat îi cedează întregul control asupra fostei bănci a statului.

Schema includea două spălătorii bancare de la Chişinău, una gestionată de Veaceslav Platon (maşini de spălat bani instalate la Moldindconbank şi ulterior Moldova Agroindbank şi Victoriabank) şi alta – de Ilan Shor (maşini de spălat bani instalate la Unibank, Banca Socială şi ulterior Banca de Economii). Ambele spălătorii erau coordonate din acelaşi centru şi se subordonau aceluiaşi pupitru de comandă, care se afla la Platon, aflat la rândul său la ordinul FSB. Scopul spălătoriilor era să învârtă prin centrifugile sale nu doar banii spălaţi de la Moscova, dar şi să scoată prin credite banii din băncile moldoveneşti, fiind urmărită prăbuşirea sistemului bancar de la Chişinău înaintea semnării acordului de asociere cu UE şi respectiv în pragul alegerilor din noiembrie 2014.

Strategii de pe Lubyanka au studiat şi calculat foarte bine acţiunile actorilor principali de pe scena politică care guvernau în momentul operaţiunii financiare la Chişinău şi care şi-au asumat rolul de idioţi utili în jocul Kremlinului. Prim-ministrul Vlad Filat, probabil pe nevrute a jucat cu FSB ruleta rusească, punând în joc cariera sa politică, dar şi soarta întregii ţări, sperând că banii furaţi din ţara pe care o conducea, primiţi de la Platon şi Shor, îl vor ajuta să se întărească în faţa partenerilor de alianţă, fără a înţelege că îşi taie craca pe care stă chiar el. Pe de altă parte, fără a-şi da seama de proporţiile şi consecinţele furtului din bănci, partenerii lui Filat de la guvernare l-au lăsat să-şi sape groapa. Serviciile ruseşti, infiltrate prin Renato Usatîi şi Veaceslav Platon în guvernul şi parlamentul moldovenesc, au simţit foarte bine duritatea „betonului alianţei” de la Chişinău şi au jucat politicienii moldoveni ca pe degete, care la rândul lor luptând între ei, s-au pomenit cu toţii într-o groapă cu MDL, una comună, săpată de Moscova.

Calculele FSB arătau că deponenţii rămaşi fără banii din bănci, moldovenii sărăciţi prin prăbuşirea cursului leului urmau să iasă în stradă şi să dea jos guvernarea de la Chişinău, aflată în proces de asociere cu UE. Partidul lui Renato Usatîi fuseseră creat şi bine finanţat, tocmai de către hoţii miliardelor Platon şi Shor, tocmai din banii furaţi din băncile moldoveneşti şi tocmai pentru acest scop, de a exploata politic şi propagandistic prăbuşirea sistemului bancar şi colapsul economic al ţării, exteriorizând vina de pe politicieni moldoveni concreţi, pe UE şi Occident, întorcând moldovenii spre Rusia şi asigurând la Chişinău o guvernare plăcută Moscovei.

După încercarea nereuşită a FSB de a tergiversa semnarea acordului de asociere cu UE prin spargerea majorităţii pro-europene de la Chişinău, la fel cu ajutorul banilor scoşi de Platon din sistemul bancar (renumitul dosar al coruperii deputaţilor), Moscova îşi îndrepta privirile spre alegerile parlamentare din 2014, care urmau să devină momentul „X” al atacului. Raitingul partidului lui Renato Usatîi, subordonat exclusiv FSB-ului, creştea ca pe drojdii pe fondul dezastrului din sistemul bancar. După alegeri el se vroia a fi nucleul împrejurul căruia urma să fie creată alianţa pro-rusă de guvernare: Renat cu peste 40% și cu ce mai puteau lua partidele lui Dodon şi Voronin treceau cu o majoritate clara în Parlament.

Planul ruşilor a funcţionat perfect până când moldoveanul, trezit de mintea sa de pe urmă, a început într-un târziu să riposteze, prin instituţiile de la Chişinău şi când Ilan Shor, pentru a-şi salva propria piele, şi-a asumat rolul de agent dublu, un gen de Litvinenko sau Skripal de Moldova, trecând de partea „inamicului”. Înţelegând că Platon i-a pregătit rolul de ţap ispăşitor, el urmând să răspundă pentru tot furtul, Shor a deconspirat schema şi a turnat complicii săi de la Chişinău şi chiar curatorii săi de la Moscova serviciilor şi procurorilor moldoveni, trimiţându-i pe Filat şi Platon la închisoare, respectiv primindu-şi în ianuarie 2015 pedeapsa, interdicţia de a mai intra pe teritoriul Rusiei. Cu ajutorul Bucureştiului, Kievului şi Washingtonului Chişinăul a rezistat, fiind astfel evitat un colaps economic, comparativ cu care falimentul prin care am trecut în anii ’90 ne-ar fi părut floare la ureche. Moldova a rezistat cu preţul furiei Moscovei şi a referendumului separatist de la Komrat, dar şi a celui mai mare conflict diplomatic din istoria relaţiilor bilaterale dintre Republica Moldova şi Federaţia Rusă.  

Suntem în 2018, anul simbolic al Centenarului Marii Uniri şi la 4 ani de la asocierea cu UE. Suntem totodată la 8 ani de la pornirea Laundromatului şi Miliardomatului. Suntem din nou la răscruce, în anul în care la Chişinău sunt din nou alegeri parlamentare, pentru care Kremlinul şi FSB cu siguranţă au din nou planuri. Sunt planuri în care se regăsesc din nou rulete ruseşti pregătite pentru politicienii „pro-europeni”, unii din ei fiind gata să-şi asume machiavelic şi ei, în goana după caşcavalul puterii, rolul de idioţi utili. De data aceasta e vorba de alţi lideri, alte simboluri electorale, dar de fapt aceleaşi mascote. Sper ca măcar acum, în al douăsprezecelea ceas, cu lecţia miliardelor pierdute, moldovenii să înţeleagă cine le sunt eroii şi antieroii...

Va urma

@Veaceslav BALACCI