Слава в Україні

19 septembrie 2018

Слава в Україні

În investigaţia „Miliardomat. Moldovan Laundromat.” şi în sinopsisul „Timpul Adevărului despre Miliardomat, sau cum Rusia a aruncat Moldova în groapa cu „MDL”, publicate acum câteva luni, v-am promis că „Va urma”. Deoarece obişnuim să ne respectăm promisiunile pe care le facem publicului, continuăm drumul lung pe care am pornit, în căutarea Miliardului pierdut şi demascării autorilor şi responsabililor pentru una din cea mai mari crime din istoria de după 1991 a Republicii Moldova, atacul la sistemul financiar-bancar moldovenesc, care a avut loc în perioada 2010-2014.

Aşa cum v-am obişnuit deja, argumentat şi cu probe clare, datorită lucrului comun cu partenerii noştri de la Kiev, vom demonstra în PREMIERĂ pentru instituţiile de drept, dar şi presă, conexiunea dintre „Jaful Secolului”, sau „Furtul Miliardului” de la Chişinău, Laundromatul Rusesc şi atacurile la sistemul financiar-bancar al Ucrainei, fiind vorba de fapt despre aceleaşi companii implicate şi aceiaşi autori, coordonaţi de serviciile speciale de la Moscova. În esenţă, probele şi faptele documentate ne permit să concluzionăm, că atacurile operate la sistemele financiar-bancare, respectiv loviturile aplicate economiei Ucrainei şi Republicii Moldova constituie elemente ale aceleiaşi operaţiuni diversioniste, coordonate din acelaşi centru de comandă, de la Moscova.

Scopul diversiunilor a constituit urmărirea prin destabilizarea sistemelor bancare şi economice ale celor două state vecine, partenere în cadrul organizaţiei internaţionale considerate ostile la Moscova, GUAM, a efectului politic, de torpilare a guvernării pro-Occidentale de la Kiev şi a celei comuniste de la Chişinău. Ultima, care era iniţial pro-rusă, intrase în disgraţia Kremlinului după torpilarea Planului Kozak din 2003, de federalizare a Republicii Moldova. După 2009 Moscova i-a pus gând rău şi guvernării pro-europene a Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE), care şi-a fixat drept scop asocierea cu Uniunea Europeană. Astfel, prin atacurile diversioniste Moscova a urmărit instalarea la putere la Kiev şi Chişinău a unor guvernări obediente Rusiei, respectiv deblocarea zonei separatiste transnistrene, controlate de Federaţia Rusă, ameninţată începând cu anul 2006 de controlul Misiunii Uniunii Europene de Asistenţă la Frontieră Ucrainei şi Moldovei, cu sediul la Odessa (European Union Border Assistance Mission, EUBAM).

 

 

La 11 aprilie 2008 preşedintele Ucrainei Viktor Yushchenko îl informa pe omologul său de la Chişinău despre atacurile operate la întreprinderile de stat ucraineşti ÎS NAEK „Energoatom” şi ÎS „Energorynok” prin intermediul sistemului judecătoresc moldovenesc. La dispoziţia noastră a ajuns scrisoarea prin care la 9 iunie 2008 preşedintele Republicii Moldova Vladimir Voronin îl răspundea preşedintelui de la Kiev, Viktor Yushchenko, calificând atacurile la întreprinderile ucraineşti prin litigii economice iniţiate în instanţele din Moldova drept escrocherie şi informând omologul său că în baza informaţiilor primite de la preşedintele Ucrainei la Chişinău au fost iniţiate mai multe cauze penale, solicitând totodată sprijinul autorităţilor ucrainene, pentru că „unele persoane implicate în aceste acţiuni ilicite ar putea să se ascundă pe teritoriul Ucrainei”, „în scopul facilitării misiunii de reţinere şi tragere a acestora la răspundere”.  

 

 

Peste doar 4 zile, la 13 iunie 2008 preşedintele interimar al Colegiului Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie de la Chişinău Nicolae Timofti, care între 2012 şi 2016 urma să fie preşedinte al Republicii Moldova, expedia în adresa ÎS „Energoatom”, dar şi băncii de la Kiev cu capital austriac SA „Raiffeisen Bank Aval” o citaţie (recepţionată de bancă tocmai la 08 iulie 2008), prin care reprezentanţii companiei ucraineşti şi a băncii erau invitaţi la data de 23 iulie 2008 pentru a fi examinat un litigiu în ordine de recurs.

 

 

Istoria scandaloasă începuse încă în 2004, anul primului Maidan de la Kiev, anul aşa-numitei „Revoluţii Oranj”. La 8 aprilie 2004 preşedintele pro-rus al Ucrainei Leonid Kucima, la însărcinarea Moscovei, pregătea votarea în Rada Supremă de la Kiev a unor amendamente la Constituţia Ucrainei, conform cărora ţara urma să fie transformată din prezidenţială în una parlamentară (cum este din anul 2000 şi Republica Moldova), preşedintele urmând a fi limitat la prerogative simbolice, puterea efectivă urmând a fi exercitată de prim-ministru, exact conform planului implementat anul curent de guvernarea pro-rusă din Armenia.

Se întâmpla în pragul alegerilor prezidenţiale, care urmau să aibă loc în noiembrie 2004, pe fundalul creşterii popularităţii politicienilor pro-Occidentali Viktor Yushchenko şi Yulia Timoshenko, în detrimentul candidatului pro-rus, premierului de atunci Viktor Yanukovici. Anume din această cauză Kremlinul promova amendarea Constituţiei Ucrainei, pentru a exclude riscul ca guvernarea de la Kiev să treacă sub controlul politicienilor pro-Occidentali, respectiv Ucraina să iasă de pe orbita dependenţei de Rusia.

Votul din 8 aprilie 2004 însă a eşuat, datorită unei scindări în tabăra pro-ruşilor de la Kiev, fapt care a enervat la culme Kremlinul şi FSB-ul. În consecinţă, peste doar 12 zile, la 20 aprilie 2004 Curtea de Apel Economică de la Chişinău (atenţie!) emitea încheierea judecătorească în dosarul nr.2e-1525/04, prin care punea în aplicare hotărârea Arbitrajului Ad Hoc din Sankt-Petersburg şi al regiunii Leningrad (atenţie!), emisă în ajun de Crăciun, la 24 decembrie 2002, pe dosarul nr.7455/00, prin care obliga întreprinderea ucraineană ÎS NAEK „Energoatom” să achite în baza unei pretinse datorii (atenţie!) companiei off-shore „Remington Worlwide Limited”, înregistrată în Gibraltar, pe adresa Suite House, 30-38 Main Street (reţineţi această adresă!) suma de 23 080 000, 00 USD.

Astfel, serviciile speciale de la Moscova pregătiseră Ucrainei încă în decembrie 2002 la Sankt-Petersburg o grenadă, care a fost detonată la Chişinău în aprilie 2004, când Kievul a început să intre în disgraţia Rusiei.

În baza încheierii judecătoreşti emise de Curtea de Apel Economică de la Chişinău, a fost emis un titlu executoriu, în conformitate cu care executorul judecătoresc din (atenţie!) Căuşeni Tamara Makarova a intentat procedura de executare nr.1-232/2004. La 22 aprilie 2004 Makarova solicită (atenţie!) Judecătoriei Căuşeni aplicarea sechestrului pe „bunurile materiale ale debitorului ÎS NAEK „Energoatom”, aflate în gestiunea unei întreprinderi din Republica Moldova, SRL „Raselev-com” (reţineţi denumirea acestei companii!), dar şi a Băncii de Poştă şi Pensii din Ucraina „Aval”. Astfel, prin încheierea Judecătoriei Căuşeni din 26 aprilie 2004 banca de la Kiev este obligată să achite în beneficiul „Remington Worlwide Limited” suma de 5 000 000,00 USD.      

De notat că 6 ani mai târziu, la 28 decembrie 2010 acelaşi Arbitraj Ad Hoc din Sankt-Petersburg şi al regiunii Leningrad a emis o altă hotărâre, prin care 27,5% din acțiunile uneia din cele mai mari bănci moldoveneşti, BC „Moldova Agroindank” SA treceau de la investitori europeni la o altă companie off-shore, „Merchant Outpost Company”. În august 2011 hotărârea arbitrajului din Rusia a fost pusă în aplicare pe teritoriul Republicii Moldova prin decizia (atenţie!) Curții de Apel din Căușeni. Ulterior, executorul judecătoresc semnează, pentru executarea deciziei şi transferarea acţiunilor „Moldova Agroindank”  pe numele noului proprietar, un acord cu brokerul „Fincom”, cu conturile deschise (atenţie!) într-o altă bancă moldovenească, “MoldIndConBank” (vezi detalii aici).

Este deosebit de curios şi un alt fapt, reţinut de o investigaţie RISE, compania off-shore „Remington Worlwide Limited” figurează în calitate de proprietar de acţiuni ale băncii moldoveneşti “MoldIndConBank”.

Astfel, avem toate probele care indică în mod clar la autorul atacului la sistemul bancar al Ucrainei şi cel al Republicii Moldova, Veaceslav Platon, cel supranumit de presa rusă şi cea din Ucraina „raiderul numărul 1 în CSI”. Originar din oraşul Căuşeni, unde au fost operate loviturile din 2004 şi 2011 la băncile de la Kiev şi Chişinău, Platon este cel care controla instanţele economice din Republica Moldova, implicit Curtea de Apel Economică de la Chişinău, condusă de apropiatul său Aurel Colenco, principalele instrumente implicate în atacurile raider, care au pus în aplicare pe teritoriul Republicii Moldova hotărârile arbitrajului din Rusia (vezi detalii aici), dar şi banca de la Chişinău “MoldIndConBank”. Prietenia dintre Veaceslav Platon şi Aurel Colenco începe încă în mai 2001, când acesta, pe atunci judecător al sectorului Buiucani al Tribunalului Chişinău, îl elibera din arest pe Veaceslav Platon, arestat la 4 aprilie 2001 de ofiţerii Comisariatului de Poliţie Buiucani pe dosarul penal nr. 2001030585, fiind învinuit de uz de fals, tâlhărie, păstrare ilegală a armelor şi organizarea tentativei de omor asupra unui partener de al său de „afaceri”.  

 

 

Între timp, evenimentele la Kiev au evoluat după cel mai prost scenariu pentru Moscova. După Maidanul din noiembrie 2004 şi „Revoluţia Oranj”, pro-ruşii Leonid Kucima şi Viktor Yanukovici au pierdut puterea, iar politicianul pro-Occidental Viktor Yushchenko a devenit preşedinte al Ucrainei. Mai mult, Rusia a început să piardă influenţa şi asupra guvernării comuniste de la Chişinău. Deşi venit la putere cu mesaje pro-ruse, Vladimir Voronin în 2003 a întors din drum avionul lui Vladimir Putin care decolase spre Chişinău, torpilând Planul Kozak de federalizare a Republicii Moldova, propus de Moscova. Astfel, liderul comunist de la Chişinău a intrat în disgraţia Rusiei şi a anunţat în premieră în calitate de prioritate a Republicii Moldova integrarea în Uniunea Europeană, demarând Planul de Acţiuni RM-UE şi lansând împreună cu liderii din Georgia, Ucraina şi Azerbaijan proiectul GUAM, considerat de Kremlin drept unul ostil.

În consecinţă Kemlinul, vădit deranjat de liderul rebel comunist de la Chişinău, pune la cale pentru prima dată răsturnarea puterii din Moldova, care trebuia să aibă loc prin lovitură de stat după alegerile parlamentare din 2005. Datorită sprijinului preşedintelui român Traian Băsescu, al celui ucrainean Viktor Yushchenko, al celui georgian Mikheil Saakashvili, dar şi a reacţiei prompte a serviciilor speciale ucraineşti şi moldoveneşti, care au reuşit să blocheze chiar în pragul alegerilor în gara Bulboaca o întreagă garnitură de tren plină cu diversionişti trimişi de la Moscova, planurile Rusiei au eşuat şi Vladimir Voronin îşi păstrează puterea. Imediat după alegeri, împreună cu preşedintele pro-Occidental de la Kiev Viktor Yushchenko, preşedintele Voronin cere Uniunii Europene o misiune de asistenţă la frontieră, care să controleze regiunea transnistreană.

UE răspunde pozitiv şi începând cu anul 2006 la Odessa începe să activeze EUBAM, misiune care continuă până în prezent. În format tripartit Moldova – Ucraina – UE, în 2006 încep să fie puse bazele controlului vamal şi de frontieră comun pe perimetrul transistrean al frontierei. Rusia a reacţionat iritată, prin numeroase embargouri la exportul vinului, fructelor, legumelor şi a cărnii din Moldova, dar şi a produselor din Ucraina şi Georgia în Rusia şi răcirea relaţiilor diplomatice cu Republica Moldova şi celelalte state GUAM.

Pe lângă embargouri şi sfidarea diplomatică, continuă cu o nouă intensitate şi loviturile aplicate de serviciile speciale de la Moscova prin intermediul raiderului Veaceslav Platon. Astfel, la 15 octombrie 2007 întreprinderea de stat de la Kiev ÎS Hotelul „Sport”, care aparţine Ministerului Familiei, Tineretului şi Sportului al Ucrainei, a fost notificată în privinţa unei încheieri emise (atenţie!) de Judecătoria Economică de circumscripţie Chişinău, conform căreia întreprinderea moldovenească SRL „Raselev-com”, menţionată mai sus, exact cea care figurează şi în atacul la ÎS NAEK „Energoatom”, solicita încasarea unei pretinse datorii de la compania off-shore „Westhill Trading Limited”, înregistrată (atenţie!) în Gibraltar, pe adresa adresa Suite House, 30-38 Main Street (vezi DOC), aceiaşi adresă pe care este înregistrată şi „Remington Worlwide Limited”, compania off-shore care deţine acţiunile de la “MoldIndConBank” şi cea care conform hotărârii Arbitrajului Ad Hoc din Sankt-Petersburg şi al regiunii Leningrad din 24 decembrie 2002 solicita de la ÎS NAEK „Energoatom” pretinsa datorie. De această dată însă în calitate de copârât în proces era atrasă şi întreprinderea de stat de la Kiev ÎS Hotelul „Sport”, care urma să răspundă solidar cu compania off-shore.

 

 

Astfel, avem toate probele care indică în mod clar la autorul atacului la securitatea economică a Ucrainei, Veaceslav Platon, cel aflat în subordinea serviciilor de la Moscova şi care controla “MoldIndConBank”, respectiv companiile off-shore implicate în atac, dar şi instanţele economice de la Chişinău, conduse de apropiatul său Aurel Colenco. În rezultat, atacului din partea serviciilor speciale ruseşti era supusă nu doar întreprinderea strategică de stat ucraineană „Energoatom”, dar şi Hotelul de stat „Sport” de la Kiev şi Banca de Poştă şi Pensii din Ucraina „Aval”, preluată de investitorii europeni din Austria şi care activa sub brandul „Raiffeisen Bank Aval”.  

În calitate de motiv pentru înaintarea pretenţiilor se invoca un pretins contract de împrumut, nr. Qsfr55400017, încheiat între „Westhill Trading Limited” şi o altă companie off-shore, Caldon Holding Limited la (atenţie!) 1 noiembrie 2004, chiar în pragul alegerilor prezidenţiale din Ucraina şi respectiv a primului Maidan de la Kiev. Conform pretinsului contract, întreprinderea de stat de la Kiev ÎS Hotelul „Sport” garanta restituirea împrumutului de către „Westhill Trading Limited” către Caldon Holding Limited.

La 23 august 2005, deja după „Revoluţia Oranj” şi după ce Viktor Yushchenko devenise preşedinte al Ucrainei, Caldon Holding Limited a încheiat contractul nr. Nbg1681u, conform căruia i-a cedat dreptul de a urmări datoria întreprinderii moldoveneşti SRL „Raselev-com”. Respectiv, deoarece pretinşii debitori nu şi-au onorat petinsele obligaţiuni faţă de pretinşii creditori, SRL „Raselev-com” solicita în instanţa de judecată economică de la Chişinău încasarea datoriei de la ÎS Hotelul „Sport”. Astfel, constatăm încă în 2004 testarea cu succes de către Veaceslav Platon a schemei, care urma să fie aplicată exact în acelaşi mod peste 6 ani, între 2010-2014, în cadrul Laundromatului Rusesc (vezi detalii aici).

 

 

Întreaga schemă aplicată de Veaceslav Platon este descrisă încă la 17 octombrie 2008, de către Yuri Lutsenko, actualul procuror general al Ucrainei, pe atunci ministru al afacerilor interne în Guvernul Yuliei Timoshenko (vezi DOC). Peste câteva zile, la 29 octombrie 2008, inspectoratul de poliţie Pecersk din Kiev intenta dosarul penal nr. 06-9762, pe faptul falsului şi uzului de fals, respectiv falsificării contractului încheiat între „Westhill Trading Limited”, „Caldon Holding Limited” şi ÎS Hotelul „Sport” din Kiev.

 

 

În noul context politic şi geopolitic şi după implicarea preşedinţilor Viktor Yushchenko şi Vladimir Voronin, planurile lui Veaceslav Platon şi implicit ale serviciilor ruseşti au început să fie date peste cap. În urma şedinţei de judecată din 23 iulie 2008, la care Nicolae Timofti a convocat părţile litigiului, Curtea Supremă de Justiţie de la Chişinău a anulat încheierea Judecătoriei Căuşeni din 26 aprilie 2004 şi a trimis dosarul la rejudecare, într-un alt complet.

La 1 octombrie 2008 Judecătoria Căuşeni a emis încheierea conform căreia era anulat sechestrul aplicat de executorul judecătoresc Tamara Makarova pe conturile SA „Raiffeisen Bank Aval”. Culmea tupeului, compania off-shore „Remington Worlwide Limited” a atacat încheierea la Curtea de Apel din Căuşeni, care de asemenea se afla sub controlul lui Platon.

 

 

SA „Raiffeisen Bank Aval” şi ÎS „Energoatom” au cerut recuzarea judecătorilor Curţii de Apel din Căuşeni şi se adresează cu disperare Ministerului Justiţiei de la Chişinău (vezi DOC). La 27 ianuarie 2009 Curtea Supremă de Justiţie a acceptat cererea băncii ucrainene cu capital austriac şi a trimis dosarul la examinare Curţii de Apel din Chişinău, totodată anulând încheierea Curţii de Apel Economice de la Chişinău prin care se reunoştea şi se punea în aplicare pe teritoriul Republicii Moldova hotărârea Arbitrajului Ad Hoc din Sankt-Petersburg şi al regiunii Leningrad.

 

 

La 12 februarie 2009 oficiul din Căuşeni al Departamentului de Executare a Deciziilor Judecătoreşti a încetat procedura de executare iniţiată de executorul judecătoresc Tamara Makarova. Lupta era pierdută de Veaceslav Platon şi serviciile speciale ruseşti. Sub presiunea dosarelor penale pornite după implicarea preşedintelui Voronin, Platon a fost nevoit să fugă la Kiev, unde a fost adăpostit sub protecţia fiului lui Viktor Yanukovici, fostul prim-ministru al Ucrainei.

Un grup de lucru de la MAI de la Chişinău, împreună cu MAI de la Kiev pregătesc operaţiunea de reţinere a lui Veaceslav Platon. Totuşi, după cum e bine ştiut, Moscova nu crede în lacrimi. Iar FSB nu îşi abandonează agenţii. Prin intermediul unor pârghii de influenţă aplicate pe Lubyanka şi în urma unor negocieri pe care le-a avut într-un hotel din Moscova liderul partidului Alianţa Moldova Noastră Serafim Urechean cu exponenţii FSB, Veaceslav Platon devine candidat pe listele acestui partid la alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009, contra sumei de 1 000 000,00 USD (fapt cu care chiar el s-a lăudat într-un studiou de televiziune de la Chişinău). Astfel, calitatea de candidat la funcţia de deputat în parlamentul de la Chişinău, iar după alegeri şi cea de deputat îi oferă imunitatea penală care îl salvează pe Platon de arest şi de urmărirea penală.

 

 

Operaţiunile diversioniste s-au soldat cu un succes relativ. După deturnarea protestelor anticomuniste şi dezordinile în masă din aprilie 2009, serviciile speciale ruseşti au reuşt să-l înlăture pe Vladimir Voronin de la putere, deşi doar în câteva luni bucuria le-a trecut în scârbă, guvernarea Republicii Moldova fiind asumată de Alianţa pentru Integrare Europeană. În cazul Ucrainei operaţiunea s-a soldat cu un succes de 4 ani. În urma atacurilor Rusiei şi în consecinţă a problemelor economice ale Kievului, în februarie 2010 guvernarea pro-Occidentală a lui Viktor Yushchenko a fost schimbată cu cea pro-rusă, a unui alt Viktor, Yanukovici. Aceasta a durat până în februarie 2014, când pro-rusul Yanukovici a fost nevoit să fugă din Ucraina în Rusia în urma celui de al doilea Maidan ucrainean, la putere venind pro-Ocidentalul Petro Poroshenko, ministru de Externe în guvernul de până la 2010. 

Peste doar 2 zile după alegerile parlamentare care l-au salvat pe Veaceslav Platon, la 7 aprilie 2009 Vladimir Voronin urma să resimtă răzbunarea Kremlinului şi a serviciilor speciale ruseşti, nu doar pentru compromiterea Planului de federalizare Kozak din 2003, dar şi pentru compromiterea atacurilor FSB asupra Ucrainei şi urmărirea penală intentată pe numele lui Platon.

În urma deturnării protestelor şi dezordinilor în masă de la Chişinău, orchestrate de serviciile de spionaj ruseşti, cu implicarea filialei GRU de la Tiraspol, sunt devastate clădirile preşedinţiei şi parlamentului de la Chişinău, iar puterea lui Vladimir Voronin se clatină. Consilierul acestuia, Mark Tkaciuk, aflat sub controlul serviciilor ruseşti, cu ajutorul unor activişti civici şi jurnalişti  infiltraţi sub acoperire de la Moscova în mişcarea protestară, care trebuiau să simuleze o pretinsă origine pro-Occidentală a protestelor şi respectiv a dezordinilor care au urmat, reuşeşte să-l prostească pe Voronin, insuflându-i că operaţiunea „7 aprilie” ar fi fost organizată de România şi Occident. Toată operaţiunea urma să fie descrisă public, cu lux de amănunte, de bloggerul şi diversionistul profesionist Eduard Baghirov, unul din organizatorii operaţiunii, trimis în misiune la Chişinău de la Moscova de către serviciile speciale ruseşti.

În rezultat, Vladimir Voronin uită de sprijinul lui Traian Băsescu din 2005, acuză România de organizarea dezordinilor de la Chişinău şi impune regim de vize cetăţenilor români. Punct ochit, punct lovit, planurile serviciilor speciale ruseşti au atins scopul dorit.

În urma alegerilor parlamentare anticipate însă Moscova ratează închegarea unei majorităţi pro-ruse. Partidului Comuniştilor se scindează, din el se desprinde Marian Lupu, împreună cu voturile necesare unei majorităţi pro-ruse în parlament. Astfel, în septembrie 2009 guvernarea la Chişinău este asumată de Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE), formată din Partidul Liberal Democrat din Moldova condus de Vlad Filat, Partidul Democrat relansat de fostul comunist Marian Lupu, Partidul Liberal al lui Mihai Ghimpu şi AMN-ul lui Serafim Urechean. Moscova ratează din nou controlul asupra guvernării de la Chişinău. Însă continua să deţină un agent al FSB în interiorul majorităţii parlamentare pro-europene, Veaceslav Platon.

În ţara vecină însă, la Kiev, Moscova a reuşit ceea ce a ratat la Chişinău. În urma atacurilor la securitatea economică a Ucrainei, Moscova reuşeşte să decredibilizeze guvernarea pro-Occidentală şi alegerile prezidenţiale din februarie 2010 sunt câştigate de pro-rusul Viktor Yanukovici, fiul căruia era în relaţii de prietenie cu Veaceslav Platon. Schimbarea puterii de la Kiev îl salvează pe Platon de dosarele penale deschise pe numele său în Ucraina.

Rusia nu renunţă nici la teatrul de război hibrid din Moldova. Deoarece majoritatea parlamentară pro-europeană de la Chişinău nu reuşeşte să aleagă preşedintele ţării, parlamentul este dizolvat, iar în noiembrie 2010 sunt organizate alegeri parlamentare anticipate. Imediat după alegeri, la 4 decembrie 2010 la Chişinău este trimis de la Moscova şeful administraţiei prezidenţiale a lui Vladimir Putin, Serguey Naryshkin, actualul şef al Serviciului de Spionaj Extern al Rusiei (SVR). Misiunea sa era intermedierea unor negocieri care urmau să asigure la Chişinău o guvernare pro-rusă, ca şi cea de la Kiev. Însă, după precedentul din 2003 al lui Kozak, emisarul Kremlinului se întoarce la Moscova cu ochii în soare, la Chişinău fiind constituită o nouă alianţă pro-europeană între PLDM, PD şi PL, AIE 2.

Furia Moscovei urma din nou să se lase cu consecinţe grave pentru Republica Moldova. Serviciile speciale ruseşti se pun din nou la treabă, fiind trimis din nou în misiune agentul FSB Veaceslav Platon. Acesta porneşte prin “MoldIndConBank”-ul său de la Chişinău Laundromatul Rusesc, conform schemei testate în 2004 în cadrul atacului la „Energoatom”, Hotelul de stat „Sport” de şi „Raiffeisen Bank Aval” de la Kiev. Totodată, acesta porneşte la comanda şi sub acoperirea patronilor săi din serviciile speciale ruseşti atacul la sistemul financiar–bancar moldovenesc, din care Veaceslav Platon începe să scoată prin centrifuga Laundromatului Rusesc sute de milioane de dolari (vezi detalii aici).

Mai mult, Platon foloseşte în atacul asupra securităţii economice a Moldovei nu doar aceiaşi schemă, dar exact aceleaşi instrumente şi aceleaşi companii pe care le-a folosit în atacul asupra securităţii economice a Ucrainei. Astfel, după ce Veaceslav Platon preia în noiembrie 2011 „Victoriabank” de la Chişinău, la 7 decembrie 2011 banca acordă un credit în sumă de 123 900 000,00 lei întreprinderii SRL „Semgroup Systems”. Creditul a fost garantat printr-un depozit în sumă de 10 200 000,00 USD deținut de SRL „Semgroup Systems” în “MoldIndConBank”-ul lui Platon, dar și cu 2 imobile situate în Moscova, deținute de două firme rusești.

În continuare, SRL „Semgroup Systems” converteşte creditul în valută și transferă suma de 7 016 000,00 USD pe conturile din banca letonă „Trasta Komercbanka”, prin care erau spălate miliardele din Laundromatul Rusesc, ale (atenţie!) companiei „Caldon Holding Limited”, numele căreia v-am sugerat să-l reţineţi mai sus. Este compania care a fost folosită de Veaceslav Platon în atacul la ÎS Hotelul „Sport” din Kiev şi care figurează în dosarul penal nr. 06-9762 intentat încă la 29 octombrie 2008 de inspectoratul de poliţie Pecersk din Kiev. Astfel, prin conturile aceleiaşi „Caldon Holding Limited” din banca letonă „Trasta Komercbanka”, Veaceslav Platon începe în decembrie 2011 operaţiunea care urma să devină cunoscută ca „Furtul Miliardului” din sistemul financiar-bancar moldovenesc (vezi detalii aici).

Prin atacul furibund la sistemul financiar-bancar moldovenesc şi misiunea diversionistă a lui Veaceslav Platon din Moldova serviciile speciale ruseşti urmăreau compromiterea guvernării pro-europene de la Chişinău, deja a AIE în variantă reformatată după 2013 şi respectiv a acordului de asociere a Republicii Moldova cu UE, care urma să intre în vigoare. Planurile Rusiei însă din nou au eşuat. Moldova a rezistat, iar la 14 februarie 2014 Procuratura Generală de la Chişinău intentează dosarul penal nr. 2014978027, în baza articolului 243 al Codului Penal al Republicii Moldova, pe faptul spălării banilor în "Laundromatul Rusesc”.

Colac peste pupăză, peste doar o săptămână, în urma celui de al doilea Maidan de la Kiev, la 22 februarie 2014 preşedintele pro-rus Viktor Yanukovici demisionează şi fuge în Rusia, fiind schimbat la putere de pro-Occidentalul Petro Poroshenko. În replică, disperarea Kremlinului atinge cote maxime şi războiul hibrid, atacurile FSB-ului şi ale lui Veaceslav Platon asupra Ucrainei au degenerat în invazia militară a Rusiei, anexarea Crimeei şi războiul din Donbass. Serviciul de securitate al Ucrainei, SBU investighează finanţarea de către acelaşi Platon a teroriştilor din Donbass.

Eşuiază şi planurile Moscovei de la Chişinău. Mai întâi intervine eşecul operaţiunii lui Veaceslav Platon de corupere a deputaţilor din majoritatea parlamentară pro-europeană, apoi al celei de preluare de către tandemul Veaceslav Platon – Mark Tkaciuk a controlului asupra Partidului Comuniştilor, iar într-un final culminează cu fiasco pentru Kremlin şi alegerile parlamentare din noiembrie 2014. În urma scoaterii din cursa electorală a partidului lui Renato Usatîi, aflat în subordinea FSB, Moscova ratează din nou închegarea unei guvernări pro-ruse la Chişinău, fiind constituită AIE-3.

În consecinţă, FSB orchestrează la Chişinău în 2015 proteste stradale ale opoziţiei pro-ruse conduse de Igor Dodon şi Renato Usatîi, finanţate copios de Veaceslav Platon din banii din Laundromatul Rusesc, dar şi Miliardomatul de la Chişinău. Protestele  culminează la 20 ianuarie 2016 cu încercarea eşuată de asalt a clădirii parlamentului, după precedentul 7 aprilie 2009. Felix Grincu, unul din activiştii partidului filorus al lui Renato Usatîi şi participant activ la evenimentele din ianuarie 2016 susţine că a avut loc o tentativă de lovitură de stat şi că asaltul parlamentului nu a fost o pornire spontană a protestatarilor, dar foarte bine regizat şi coordonat din umbră. 

 

 

Ameninţat din nou de laţul dosarelor penale instrumentate pe numele său la Chişinău, Platon fuge iarăşi la Kiev, dar de data aceasta nu reuşeşte să scape, fiind reţinut la 25 iulie 2016 de Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) şi ulterior extrădat la Chişinău. În momentul reţinerii la Kiev, Platon avea asupra sa un pașaport al Federației Ruse, dar și un paşaport ucrainean fals, eliberat în 2002, în care posesorul apare ca „Kobalev Veaceslav Mikolayovici”, cu numele împrumutat de la Elina Kobaleva, rusoaica de la Chişinău cu care Platon s-a căsătorit în anul 2001. Autorităţile ucrainene confirmă că acest paşaport este unul fals, fiind eliberat ilegal.

 

 

Paşaportul ucrainean al lui Veaceslav Platon a fost fabricat în baza unui alt paşaport fals, sovietic, primit în 1992. Atunci nici Moldova şi nici Ucraina încă nu aveau paşapoarte şi circulau încă tranzitoriu paşapoartele sovietice, cetăţenia fiind confirmată printr-o ştampilă care se aplica în paşaport. Astfel, pe lângă paşaportul sovietic pe care îl avea, cu ştampila „cetăţean al Republicii Moldova”, pe numele lui Veaceslav Platon serviciile speciale ruseşti fabrică un paşaport sovietic fals, cu ştampila „cetăţean al Ucrainei”, cu reşedinţă în regiunea ucraineană Jitomir, eliberat încă în anul 1990, când acesta abia împlinise 17 ani şi încă învăţa în clasa XI a şcolii medii ruse din Căuşeni, ambii săi părinţi fiind de asemenea născuţi şi trăind doar pe teritoriul Republicii Moldova (raioanele Ştefan Vodă şi Căuşeni). Paşaportul sovietic fals Platon l-a primit încă în 1992 de la curatorii săi din KGB (detalii aici), fiind racolat de serviciile speciale de la Moscova încă în timpul URSS, în anul 1990, fiind elev în clasa XI a şcolii medii ruse din Căuşeni, prin şantaj cu un dosar penal pentru uz de fals, intentat acestuia de miliţia sovietică pentru încercarea de a-şi falsifica livretul militar.

Peste doi ani, în 1994, la doar 21 de ani şi fără studii superioare, Veaceslav Platon este făcut de KGB vicepreşedinte al MoldIndConBank şi InvestPrivatBank. În timp ce unii agenţi ai serviciilor speciale ruseşti erau pregătiţi pentru a deveni killeri, care urmau să înlăture ţinte vii la comanda curatorilor, Veaceslav Platon a fost pregătit pentru a deveni killer economic. Tânărul agent urma să devină instrumentul care să îndeplinească cele mai murdare comenzi care vor veni de la Moscova, nu doar de a finanţa agentura rusească de la Chişinău şi Kiev, dar şi de a comite diversiuni economice împotriva Ucrainei şi Republicii Moldova.

Urma o lungă carieră de raider, ÎM Cristal Flor, Parcul de Troleibuze din Chișinău, SA AlimentarMaș, RED NORD, Primăria Municipiului Chișinău, MoldovaHidromaș SA etc, întreaga industrie de zahăr, toată piaţa de asigurări, întregul sistem financiar-bancar din Republica Moldova şi (în afară de cazurile expuse în acest material) ZaporojyeOblenErgo, DneprOblEnergo, OdesOblenergo; Combinatul Metalurgic Alcev, Combinatul metalurgic Dnepropetrovsk din Ucraina...

 

În loc de Concluzie. La finalul unei scrisori care a ajuns în posesia noastră, adresată din penitenciar la 15 decembrie 2016 de Veaceslav Platon unor „prieteni de la Moscova”, acesta scrie, cu propria mână, în limba rusă: „Mi-e foarte dor de Moscova, de Rusia. Urăsc Ucraina şi „hoholii” (poreclă folosită de ruşi la adresa ucrainenilor). Sunt gata să conduc personal o coloană de tancuri care va merge spre Kiev. Vă cuprind strâns!”

 

 

P.S. E septembrie 2018. Ucraina rezistă. Încă mai rezistă şi Moldova.

Va urma

 

@Veaceslav BALACCI, OR