KGB - Misiune la frontiera de pe Prut

16 august 2018

KGB - Misiune la frontiera de pe Prut

1987-1990. Ultimii ani de viaţă ai Imperiului Sovietic, URSS. Inspiraţi de exemplul mişcărilor de eliberare naţională, condamnare a ocupaţiei sovietice şi independenţă care se aprind în statele Baltice, şi la alt capăt al Uniunii Sovietice, la frontiera de pe Prut a Imperiului, la Chişinău începe să forfotească Mişcarea de Renaştere Naţională. Ghidaţi de mediul intelectual, adunat în jurul universităţilor din capitala RSSM, tinerii din Chişinău, în principal studenţii, lansează apeluri şi demersuri tot mai clare şi stridente de trezire a conştiinţei naţionale româneşti şi opunere ocupaţiei sovietice. Aceste procese reprezentau un pericol de moarte pentru URSS, destabilizau colosul sovietic, ameninţat de extinderea valului de eliberare naţională şi în alte republici sovietice subordonate Moscovei. Serviciile secrete sovietice, KGB şi GRU urmăreau cu atenţie evenimentele care ameninţau Imperiul Sovietic şi erau mobilizate la maxim pentru a interveni întru contracararea lor.

 

 

15 ianuarie 1988. Tinerii adunaţi la bustul marelui Poet român Mihai Eminescu din centrul Chişinăului, pentru a aduce omagiu poetului, decid să continuie întrunirile. Marcaţi de ideile de renaştere naţională, tinerii îşi dau întâlnire repetat în acelaşi loc, cu timpul acestea devenind regulate, stabilindu-se într-o nouă locaţie, Teatrul de vară din Parcul „Lacului Komsomolist” (acum parcul „Valea Morilor). Astfel, este înfiinţat Cenaclul „Alexei Mateevici”, prima mişcare formalizată de eliberare naţională de la Chişnău.

Entuziasmaţi de elita intelectuală de la Chişinău, Grigore Vieru, Gheorghe Ghimpu, Dumitru Matcovschi, interpreţii Ion şi Doina Aldea-Teodorovici etc, tinerii moldoveni încep să afişeze nu doar ideea de luptă împotriva ocupaţiei sovietice, dar şi idealul unionist, revenirea în spaţiul natural românesc, de unde Basarabia fusese ruptă prin anexare forţată şi ocupaţie militară de URSS în 1940, în baza pactului Molotov-Ribbentrop. Apar primele contacte cu intelectualitatea de peste Prut şi cu „generaţia în blugi” a Cenaclului „Flacăra” al lui Adrian Păunescu, care sprijină demersurile unioniste ale fraţilor basarabeni. Tinerii moldoveni încep să nege însemnele statului sovietic şi să iasă cu tricoloare româneşti în stradă, cerând ruperea Moldovei de Uniunea Sovietică şi revenirea în spaţiul românesc. KGB, GRU şi miliţia sovietică se mobilizează şi încep să lucreze intens pentru contracararea riscurilor pentru securitatea URSS create de valul de eliberare naţională.

27 august 1989. Valul de eliberare naţională creat de tinerii unionişti mobilizează moldovenii la prima Mare Adunare Naţională, la care se cere satut de limbă de stat pentru limba română în baza grafiei latine, denunţarea Parctului Molotov-Ribbentrop, ruperea Moldovei de URSS şi unirea cu România. În urma Marii Adunări Naţionale, Sovietul Suprem (parlamentul) de la Chişinău aprobă peste câteva zile, la 31 august 1989, înlocuirea limbii ruse de stat cu limba română în baza grafiei latine. Era prima victorie în faţa Imperiului Sovietic, care a entuziasmat şi mai mult tinerii.

Tinerii unionişti încep să întâlnească opoziţia tot mai intensă a maşinii de represiune a miliţiei sovietice, care încearcă să aplice forţa pentru a opri valul de renaştere naţională. Tinerii încep să fie reţinuţi de miliţie, persecutaţi şi intimidaţi de KGB. Mulţi din ei sunt exmatriculaţi de la universităţi. 

7 noiembrie 1989Tinerii organizează o amplă acţiune de protest în faţa sediului Ministerului Afacerilor de Interne al RSSM, condus pe atunci de ministrul Vladimir Voronin. Protestul tinerilor culminează cu violenţe între tineri şi miliţie.

Vădit deranjate de valurile de eliberare naţională care ameninţau stabilitatea URSS, la însărcinarea Kremlinului, KGB, GRU şi miliţia sovietică de la Moscova încep să gândească măsuri de racolare a tinerilor din republicile răzvrătite, loiali Imperiului Sovietic, care urmau să constituie o contrapondere pentru mişcările de eliberare naţională şi totodată să fie infiltraţi în universităţi şi în rândurile mişcărilor de tineret, cu misiuni diversioniste

Decembrie 1989. În clasa XI „B” a Şcolii medii ruso-moldoveneşti nr.4 din oraşul Căuşeni învăţa tânărul komsomolist Vasiloi Rossian (Россиян) Nikolaevici (atenţie la prenumele sugestiv!), fiul născut la 18 martie 1973 al lui Vasiloi Nikolai Gheorghevici, subalternul ministrului Vladimir Voronin, şef adjunct al ROVD, direcţia raională a afacerilor interne Căuşeni, adică al miliţiei raionale (vezi imaginea).

Exact în acea perioadă, în exact acelaşi orăşel din Estul RSSM, Căuşeni, tot în clasa XI, a Şcolii medii ruse din oraş, învăţa un alt tânăr komsomolist, cu doar 2 luni mai tânăr ca Rossian, pe nume Platon Veaceslav Nikolaevici, născut la 24 ianuarie 1973. Cei doi tineri, colegi de generaţie, dar şi viziuni, s-au cunoscut şi împrietenit datorită komsomolului, competiţiilor sportive şi activităţilor organizate de organizaţia komsomolistă orăşenească. În scurt timp, prietenia dintre cei doi, pornită din micuţul orăşel Căuşeni, urma să continuie în cadrul unei alte instituţii sovietice, mult mai serioase, în care urmau să se regăsească cei doi tovarăşi komsomolişti. Căile celor doi prieteni spre acea instituţie urmau să fie foarte diferite, dar uşile prin care au trecut acestea erau aceleaşi, miliţia sovietică şi respectiv „voenkomatul”, comisariatul militar al Armatei Sovietice.

23 ianuarie 1990. Tânărul Rossian, în vârstă de doar 16 ani, adresează o cerere (vezi DOC) scrisă într-o rusă perfectă, cu scris de mână, comisarului militar al Armatei Sovietice din raionul Căuşeni, colonelului V. Grab. „Voenkomatele”, comisariatele militare erau în acele timpuri prima instituţie în care armata şi instituţiile de forţă sovietice contactau cu tinerii din URSS, locul unde se făceau selectările pentru recrutare în diferite subdiviziuni militare sovietice. În cerere tânărul roagă să fie admis la Şcoala Superioară de Comandă de Grăniceri din Moscova din subordinea KGB (Comitetul Securităţii Naţionale) al URSS.

Rossian Vasiloi anexează la cerere o „Autobiografie” (vezi DOC), la fel scrisă de mână în limba rusă, care seamănă mai mult cu o confesiune, în care evidenţiază că în noiembrie 1987 a devenit membru al organizaţiei komsomoliste VLKSM, Uniunea Tineretului Comunist, aripa tânără a Partidului Comunist sovietic PCUS, dar şi că tatăl său, Nikolai Gheorghevici Vasiloi, este şef adjunct al ROVD Căuşeni şi membru al PCUS. Rossian Vasiloi menţionează şi că „nici el personal, nici părinţii săi nu au fost judecaţi, nu au fost peste hotarele URSS şi în perioada Marelui Război pentru Apărarea Patriei nu au fost în prizonierat şi nu au fost internaţi în servicii”.

Rossian relatează cu un limbaj şi în stil de notă informativă a unui turnător detalii despre fiecare membru al familiei sale. La aceeaşi dată, 23 ianuarie 1990, „voenkomul” acceptă cererea komsomolistului şi crează un dosar personal, pe care îl trimite la verificare la Chişinău, la KGB al RSSM.

7 mai 1990. KGB de la Chişinău emite o confirmare scrisă în limba rusă, semnată de adjunctul preşedintelui KGB al RSSM, generalul-maior A.I Maloman (vezi DOC). În document se menţionează că „în conformitate cu Istrucţiunea aprobată prin Ordinul nr. 0330 din 1978 al Preşedintelui KGB al URSS”, dosarul candidatului Vasiloi Rossian, nr. E-188938, cu parafa „SECRET”  (vezi DOC mai jos), „membru al organizaţiei komsomoliste VLKSM”, a fost supus unui „control special total”. În rezultatul controlului efectuat de KGB, „nu au fost obţinute materiale copromiţătoare în privinţa sa şi a rudelor sale apropiate”.

În consecinţă, conform actului semnat de generalul KGB, Vasiloi Rossian a fost examinat de „comisia medico-militară” a KGB al RSSM şi în ultima instanţă de „comisia de recrutare a KGB al RSSM”. Recrutul Rossian Vasiloi a fost invitat în faţa comisiei menţionate a KGB şi a fost aprobat pentru recrutare în rândurile KGB al URSS, fiind recomandat ca „având un comportament pozitiv la şcoală, activ la lecţii, însuşeşte materialul repede, dă dovadă de o memorie bine dezvoltată, este atent la orele practice, este direct şi onest, atinge rezultatele pe care şi le propune prin insistenţă şi hărnicie”. Totodată, comisia subliniază că recrutul „este rezistent la influenţă negativă”, „se bucură de respect din partea colegilor de clasă, ia parte activă la viaţa komsomolistă, deţinând în organizaţie funcţia de conducere de „komsorg” (organizator)” şi că în „comitetul de komsorgi” (organul de conducere al organizaţiei komsomoliste) răspunde de pregătirea fizică a komsomoliştilor”.

Respectiv, comisia de recrutare a KGB al RSSM îl înrolează pe Rossian Vasiloi, la vârsta de abia 17 ani împliniţi, în rândurile KGB al URSS şi îl selectează pentru înmatriculare la Şcoala Superioară de Comandă de Grăniceri a KGB din Moscova, „purtătoare a Drapelului Roşu şi a ordinului Revoluţiei din Octombrie”

Între timp, dacă elevul Rossian Vasiloi a făcut pasul spre KGB conştient, prietenul său de komsomol de la şcoala rusă din Căuşeni, Veaceslav Platon şi-a pus drept scop să devină jurist. Asta ne-au povestit colegii lui de clasă, cu care am reuşit să discutăm. Aceştia ne-au spus că Slava (cum era numit Platon în şcoală) era un băiat ager, şmecher şi deosebit. Era pasionat de filmele propagandistice produse în URSS despre miliţia sovietică, care învingea mereu bandiţii. De multe ori Slava observa lacunele bandiţilor din filme, greşeli din cauza cărora erau prinşi de miliţie. Totuşi, deşi îşi dorea foarte mult, Slava Platon aşa şi nu va reuşi să devină vreodată jurist cu acte în regulă...

Primul obstacol serios în calea planurilor pe care şi le făcuse, să devină jurist, a devenit serviciul militar. În URSS înmatricularea la facultate nu anula şi nici măcar nu suspenda obligaţia tânărului de a-şi face serviciul militar în Armata Sovietică. Iar tânărul komsomolist Veaceslav Platon nu avea de gând să piardă timp cu asta. Primind citaţia de la „voenkomatul” din Căuşeni, exact acel căruia i-a adresat cererea de înrolare în KGB Rossian Vasiloi la 23 ianuarie 1990, Veaceslav Platon elaborează un plan care să-l scape de serviciul militar şi să ducă de nas Armata Sovietică. Acesta decide să îşi falsifice livretul militar pentru a evita înrolarea în armată.

Planul care i se părea ideal tânărului a fost repede dejucat de „voenkomatul” din Căuşeni, astfel încât Veaceslav Platon s-a trezit cu dosar penal pentru uz de fals în acte. Acum planurile de viaţă ale lui Slava, de a deveni jurist, erau ameninţate şi mai mult. Cu cazier penal nu avea nicio şansă nu doar să obţină un serviciu în jurisprudenţă, procuratură sau miliţie, dar nici măcar să fie înmaticulat la facultatea de drept.

Însă, noile directive ale KGB, de a racola tineri care să fie folosiţi la contracararea Mişcării de Eliberare Naţională din Chişinău, au făcut ca cei din „voenkomatul” şi miliţia de la Căuşeni să-l analizeze pe tânărul falsificator în calitate de recrut, anume pentru aceste activităţi. Plus la calităţile viitorului recrut şi dorinţa lui de a deveni student la drept, exista şi o bază bună pentru racolare, şantajarea tânărului cu dosarul penal care fusese intentat pe numele său. În scurt timp, „voenkomul”, comisarul militar din Căuşeni trimitea la KGB al RSSM de la Chişinău un alt dosar personal, al tovarăşului de komsomol al lui Rossian Vasiloi, Veaceslav Platon.

3 august 1991. Cu doar 3 săptămâni înainte de proclamarea independenţei Republicii Moldova de URSS, Veaceslav Platon, cu dosarul penal muşamalizat cu implicarea KGB şi recomandat de curator20 iunie 1994ii săi pentru infiltrare cu misiune diversionistă în mediul universitar, unde forfotea mişcarea de eliberare naţională, este înmatriculat la Facultatea de Drept a Universităţii de Stat din Moldova (vezi DOC).

19 august 1991. Puciul de la Moscova. Comuniştii radicali din conducerea PCUS, susţinuţi de KGB, constituie Comitetul de Stat pentru Situaţie Excepţională (ГКЧП) şi încearcă să dea o lovitură de stat militară, pentru a prelua puterea în URSS. Din acel comitet făcea parte şi preşedintele KGB Vladimir Kriucikov. Deşi majoritatea conducătorilor miliţiei din RSSM au boicotat puciştii, Vasiloi Nikolai Gheorghevici, transferat între timp de miliţie în funcţia de şef al ROVD Cantemir, este printre cei care în ziua puciului a executat ordinele Comitetului de la Moscova, şi-a mobilizat efectivul din subordine pe alarmă şi s-a pus la dispoziţia puciştilor. Puciul a eşuat, iar peste câteva zile, la 27 august 1991 RSSM îşi proclama independenţa de Imperiul Sovietic. Se năştea Republica Moldova.

2 martie 1992. Republica Moldova devine membru ONU şi concomitent este agresată militar de Federaţia Rusă, succesoarea de drept a URSS, care nu dorea să îşi piardă influenţa în regiune. Prin intermediul GRU şi KGB, Rusia declanşează separatismul la Tiraspol, în partea stângă a Nistrului şi provoacă războiul de pe Nistru.

1 iulie 1992. Preşedintele Republicii Moldova Mircea Snegur îl demite pe prim-ministrul pro-Occidental Valeriu Muravschi şi îl desemnează premier pe pro-rusul Andrei Sangheli, fost membru al PCUS, exponent al grupului parlamentar „Viaţa Satului”, care în octombrie 1991 se transformă în Partidul Democrat Agrar din Moldova şi se constiuie în opoziţie dură faţă de adeptul Mişcării de Eliberare Naţională, pro-Occidentalul şi unionistul „Front Popular”. Gestul interpretat de mai mulţi istorici drept un act de trădare reprezenta condiţia impusă de Rusia pentru încheierea unui armistiţiu în razboiul de pe Nistru. Respectiv, la 21 iulie 1992 preşedintele Snegur semnează la Moscova cu preşedintele Rusiei Boris Eltsin acordul de încetare a focului de pe Nistru.

Între timp, agentul KGB Veaceslav Platon, infiltrat în calitate de student la facultatea de drept a USM, excela şi performa în calitate de informator. Universitatea de Stat din Moldova era oaza Mişcării de Eliberare Naţională de la Chişinău, care a dat mai mulţi lideri ai acesteia şi oameni de stat, printre care preşedintele Parlamentului Alexandru Moşanu, fost decan al facultăţii de Istorie a USM. Astfel, informaţiile turnate de Veaceslav Platon erau deosebit de utile pentru KGB, identificând cei mai activi profesori şi studenţi adepţi ai mişcării pro-româneşti şi ostile Moscovei şi respectiv neutralizarea lor prin diferite metode şi diverse căi.

Performanţele sale sunt observate şi apreciate de către curatori. Platon îi devine foarte simpatic pe atunci colonelului KGB rezident la Chişinău Oleg Efimovici Podolko.

Anume de acest curator urma să fie legată soarta lui Veaceslav Platon, dar peste câţiva ani şi cea a prietenului, tovarăşului acestuia de komsomol de la Căuşeni şi acum şi colegului de serviciu Rossian Vasiloi, pentru următorii 25 de ani...

Născut la 31 iulie 1949, în orașul Izyaslav, regiunea Hmelnitsk, RSS Ucraineană, primul serviciu al lui Podolko a fost cel de laborant al Institutului de cercetare a munților de la Leningrad (actualmente Sankt-Petersburg). A absolvit facultatea de inginerie și economie a Institutului politehnic „S. Lazo” din Chișinău (acum Universitatea Tehnică din Moldova). Apoi s-a inițiat în politica sovietică, la Școala superioară de partid a CC PCUS de la Moscova.

Anume acolo Podolko a fost înrolat, încă în anii ’70, în serviciile secrete rusești, acelaşi KGB în care au ajuns în 1990 şi tinerii de la Căuşeni Rossian Vasiloi şi Veaceslav Platon. Fiind un bun cunoscător al Ucrainei, patria sa, dar şi al Moldovei, acesta făcându-şi anterior studiile la Chişinău, Podolko a fost trimis în misiune de KGB în capitala Moldovei, atribuindu-i-se sarcini economice diversioniste, dar şi de finanţare a proiectelor Kremlinului la Chişinău şi Kiev. Acesta a deţinut mai multe funcţii de conducere în cadrul Partidului Comunist al RSSM. Totodată, acesta a activat mai întâi economist, iar apoi a fost făcut de centrala de la Moscova președinte al Băncii Industriale și de Construcții a RSS Moldovenești, transformată în 1991 în MoldovaIndConBank, iar mai apoi în MoldIndConBank. Podolko deţinea şi controlul asupra unei alte bănci de la Chişinău, InvesPrivatBank.

În timp ce unii agenţi ai serviciilor speciale ruseşti erau pregătiţi pentru a deveni killeri, care urmau să înlăture ţinte vii la comanda curatorilor, colonelul Oleg Podolko, specializat în afaceri economice şi financiare ale KGB, a văzut în Veaceslav Platon calităţi pentru a deveni killer economic. Tânărul agent urma să devină instrumentul care să îndeplinească cele mai murdare comenzi care vor veni de la Moscova în sarcina lui Podolko, nu doar de a finanţa agentura rusească de la Chişinău şi Kiev, dar şi de a comite diversiuni economice împotriva Ucrainei şi Republicii Moldova, în raza sa de activitate.

În cele mai bune tradiţii ale KGB, curatorul ruso-ucraineano-moldovean Oleg Podolko începe pregătirea agentului său prin fabricarea unui paşaport fals pe numele lui Veaceslav Platon. În 1992 nici Moldova şi nici Ucraina încă nu aveau paşapoarte şi circulau încă tranzitoriu paşapoartele sovietice, cetăţenia fiind confirmată printr-o ştampilă care se aplica în paşaport. Astfel, pe lângă paşaportul sovietic pe care îl avea cu ştampila „cetăţean al Republicii Moldova”, Platon mai primeşte de la Podolko un paşaport sovietic fals, cu ştampila „cetăţean al Ucrainei”, cu reşedinţă în regiunea ucraineană Jitomir, eliberat încă în anul 1990, când acesta abia împlinise 17 ani şi încă învăţa în clasa XI a şcolii medii ruse din Căuşeni, ambii săi părinţi fiind de asemenea născuţi şi trăind doar pe teritoriul Republicii Moldova (raioanele Ştefan Vodă şi Căuşeni). Peste 10 ani, în 2002 anume în baza acestui paşaport sovietic fals, Veaceslav Platon urmează să primească şi un paşaport ucrainean fals, în care apare ca „Kobalev Veaceslav Mikolayovici”, cu numele împrumutat de la Elina Kobaleva, rusoaica de la Chişinău cu care Platon s-a căsătorit în anul 2001. Autorităţile ucrainene confirmă că acest paşaport este unul fals, fiind eliberat ilegal (vezi DOC).

4 februarie 1993. Nomenclaturistul comunist Petru Lucinschi, fost secretar al PCUS, numit în 1992 ambasador al Republicii Moldova la Moscova, devine preşedinte al parlamentului de la Chişinău, funcţie în care îl schimbă pe unionistul şi pro-Occidentalul Alexandru Moşanu. Astfel, serviciile speciale de la Moscova obţin ce-şi doresc, stăvilirea valului Mişcării de Eliberare Naţională de la Chişinău, înlătură de la putere pro-Occidentalii şi respectiv riscul reunirii Republicii Moldova cu România. La nici doi ani de la proclamarea independenţei Moldovei, Moscova preia din nou controlul total asupra puterii de la Chişinău.

29 martie 1993. Tânărul Veaceslav Platon şi-a dat seama rapid că studenţia şi rosul pantalonilor prin sălile de curs şi biblioteci nu sunt pentru el, fapt înţeles şi de Oleg Podolko. Sătul să intervină la USM pentru ca recrutul său, care nu frecventa orele, să promoveze sesiunile, curatorul său îl transferă pe Platon, care trecuse cu succes „perioada de probă” şi îşi demonstrase devotamentul faţă de KGB în cadrul misiunilor primite la USM, de la activitatea de informator în mediul universitar pe tărâmul unor alte activităţi pe teren, mult mai interesante pentru acesta, pentru care fusese pregătit, cele de killer economic.

Respectiv, pentru că nu s-a prezentat la sesiunea de iarnă, studentul anului 2 al facultăţii de drept Veaceslav Platon este exmatriculat de la USM (vezi DOC).

1994. La numai 21 de ani şi fără studii superioare, Veaceslav Platon e numit vicepreşedinte al MoldIndConBank, al cărei preşedinte era curatorul său Oleg Podoliko şi al InvestPrivatBank, cealaltă bancă de la Chişinău aflată sub controlul KGB. Mai mult, tânărul jurist ratat este introdus de curatorul său în anturajul prim-ministrului Republicii Moldova Andrei Sangheli, exponent al partidului pro-rus al „agrarienilor”, finanţat şi coordonat de Podolko. Lăsând băncile de la Chişinău pe mâinile sigure ale subalternului său, colonelul FSB Podolko se întoarce în Cuba, unde din 1989 negocia un acord economic dintre URSS (ulterior Rusia) şi statul comunist satelit al acesteia.

20 iunie 1994. Între timp, Rossian Vasiloi absolveşte cu succes Şcoala Superioară de Comandă de Grăniceri de la Moscova din subordinea KGB, reorganizat între timp în FSB. Generalul-locotenent V. Botantsev, comandantul unităţii militare nr. 2462 din Moscova îl trimite înapoi la Chişinău, printr-o scrisoare de însoţire autentificată printr-o ştampilă cu stema de stat a Rusiei, la dispoziţia aceluiaşi KGB, reorganizat între timp în MSN, Ministerul Securităţii Naţionale al Republicii Moldova. Conform diplomei (vezi DOC), Vasiloi a trecut pregătirea, inclusiv patriotică, în cele mai bune tradiţii ale şcolii KGB.

25 iunie 1994. Ministrul Securităţii Naţionale de la Chişinău îi acordă absolventului şcolii KGB de la Moscova gradul militar de locotenent şi îl trimite în serviciu la Prut, pichetul de grăniceri nr. 21 din Cotul Morii, în preajma vămii Leuşeni, în funcţia de şef adjunct al pichetului, responsabil de lucru cu efectivul, instruirea şi educarea grănicerilor. Astfel, cei doi tovarăşi de komsomol de la Căuşeni se reîntâlnesc în Moldova, deja independentă, dar supusă din nou Moscovei, fiind colegi în cadrul aceluiaşi serviciu special de la Moscova, FSB, având ambii dosare de colaborator cu parafe „SECRET”.

Între timp, cât Rossian Vasiloi a fost ocupat cu studiile în şcoala KGB (FSB) de la Moscova, Veaceslav Platon reuşise să urce suficiente trepte în carieră, fără a avea măcar un certificat de studii superioare incomplete. Platon se plimba deja pe maşini scumpe şi era cu mâna pe dolari, foarte mulţi dolari, fapt care trezea invidia oricui nu doar la Căuşeni, dar şi la Chişinău, Moldova fiind bântuită în acele vremuri de o sărăcie cumplită, provocate de loviturile KGB asupra economiei fostelor ţări sovietice. Probabil vă mai aminiţi de celebrele „taloane” pentru produse alimentare şi de „cupoane”, care se devalorizau mai rapid decât erau tipărite...

Impresionat de succesele şi bunăstarea colegului său, ofiţerul bugetar Rossian Vasiloi intră uşor sub influenţa lui Veaceslav Platon. De acum înainte, performanţele şi carierele acestora urmează să se dezvolte simetric, ambii depinzând în ascensiunile şi căderile lor de influenţa asupra puterii de la Chişinău a curatorului Oleg Podolko.

15 ianuarie 1996. Ministrul SN îl avansează în grad pe Vasiloi, acesta devenind locotenent major. Este deosebit de interesant că în dosarul SECRET al lui Rossian Vasiloi din FSB de la Moscova, ajuns în posesia noastră, deschis încă în perioada sovietică (judecând după coperta acestuia), se regăseşte fotografia sa în uniformă militară având deja gradul de locotenent major. (vezi imaginea) Este o confirmare a faptului că acesta se află într-o legătură permanentă cu FSB de la Moscova după revenirea în Moldova. Între timp, curatorul Oleg Podolko este numit la Moscova prim ajdunct al Directorului general al „Roszagransobstvennosti”, instituţia responsabilă de gestionarea proprietăţilor de stat de peste hotare ale Rusiei, parte a Direcției Afaceri a Președintelui Federației Ruse.

30 martie 1998. Rossian Vasiloi primeşte prin ordinul ministrului SN gradul de căpitan şi totodată este avansat în fucţia de şef al pichetului de grăniceri nr.17 de pe Prut, direcţia Leova, Toceni. Acelaşi ministru al Securităţii Naţionale peste un an îi semna legitimaţia de colaborator netitular tovarăşului de komsomol şi colegului lui Rossian, Veaceslav Platon. Între timp, Platon e ales consilier municipal de Chişinău pe listele „agrarienilor”, proiectul politic filorus finanţat de el şi curatorul său Podolko.

4 aprilie 2001. Ofiţerii Comisariatului de Poliţie Buiucani îl reţin pe Veaceslav Platon, în cauza penală nr. 2001030585. Platon se pomeneşte pentru prima data cu cătuşele pe mâini. Acesta este învinuit de uz de fals, tâlhărie, păstrare ilegală a armelor şi organizarea tentativei de omor asupra unui partener de al său de „afaceri”. În momentul reţinerii, poliţiştii găsesc asupra sa legitimaţia de „colaborator netitular” al Ministerului Securităţii Naţionale (succesorul de la Chişinău al KGB)! Serviciul de Informaţii şi Securitate a confirmat autenticitatea legitimaţiei (vezi DOC), eliberate lui Veaceslav Platon la  10 mai 1999, însă comunică, că în anul 2000, în cadrul reorganizării MSN în SIS, care a însemnat şi ruperea de KGB, „Veaceslav Platon a fost exclus din categoria colaboratorilor netitulari”.

Problemele lui Platon însă nu durează mult. Veaceslav Platon, care încă nu era cunoscut publicului, îşi rezolvă uşor problemele cu ajutorul curatorului Podolko, dar şi a milioanelor de dolari ai FSB-ului pe care îi gestiona. Deşi mandatul de arest era valabil până la 3 iunie 2001, la nicio lună de la reţinere Veaceslav Platon este eliberat, prin hotărârea judecătorească emisă de judecătorul sectorului Buiucani Aurel Colenco (vezi DOC). Anume atunci, în 2001, începea o lungă şi fructuoasă prietenie între Platon şi judecătorul care l-a eliberat.

21 iunie 2001. Puţin timp după eliberarea lui Platon, deja maiorul Rossian Vasiloi este din nou avansat, fiind mutat de pe Prut pe frontiera de Est, devenind „locţiitor”, adică adjunct al Direcţiei de pază a frontierei Palanca, cu competenţă în regiunea Căuşeni, acolo unde au copilărit cei doi tovarăşi de komsomol. Prin „coincidenţă” (atenţie la aceste coincidenţe, pentru că vor fi tot mai multe de acum încolo!), era exact zona unde Veaceslav Platon începuse ample activităţi de contrabandă cu carne.

Între timp, după Maidanul din noiembrie 2004 şi „Revoluţia Oranj”, pro-ruşii Leonid Kucima şi Viktor Yanukovici au pierdut puterea, iar politicianul pro-Occidental Viktor Yushchenko a devenit preşedinte al Ucrainei. Mai mult, Rusia a început să piardă influenţa şi asupra guvernării comuniste de la Chişinău. Deşi venit la putere cu mesaje pro-ruse, Vladimir Voronin în 2003 a întors din drum avionul lui Vladimir Putin care decolase spre Chişinău, torpilând Planul Kozak de federalizare a Republicii Moldova, propus de Moscova. Astfel, liderul comunist de la Chişinău a intrat în disgraţia Rusiei şi a anunţat în premieră în calitate de prioritate a Republicii Moldova integrarea în Uniunea Europeană, demarând Planul de Acţiuni RM-UE şi lansând împreună cu liderii din Georgia, Ucraina şi Azerbaijan proiectul GUAM, considerat de Kremlin drept unul ostil.

În consecinţă Kemlinul, vădit deranjat de liderul rebel comunist de la Chişinău, pune la cale pentru prima dată răsturnarea puterii din Moldova, care trebuia să aibă loc prin lovitură de stat după alegerile parlamentare din 2005. Datorită sprijinului preşedintelui român Traian Băsescu, al celui ucrainean Viktor Yushchenko, al celui georgian Mikheil Saakashvili, dar şi a reacţiei prompte a serviciilor speciale ucraineşti şi moldoveneşti, care au reuşit să blocheze chiar în pragul alegerilor în gara Bulboaca o întreagă garnitură de tren plină cu diversionişti trimişi de la Moscova, planurile Rusiei au eşuat şi Vladimir Voronin îşi păstrează puterea. Imediat după alegeri, împreună cu preşedintele pro-Occidental de la Kiev Viktor Yushchenko, preşedintele Voronin cere Uniunii Europene o misiune de asistenţă la frontieră, care să controleze regiunea transnistreană.  

5 mai 2005. Imediat după alegerile din martie 2005 şi eşuarea loviturii de stat încercate la Chişinău de serviciile speciale ruseşti, probleme începe să aibă concomitent şi Veaceslav Platon, care e nevoit să fugă pentru o perioadă la Kiev, dar şi cariera lui Rossian Vasiloi începe, din nou prin „coincidenţă”, să se clatine. Acesta este trecut „în dispoziţia Serviciului Cadre al Serviciului de Grăniceri”.

Curatorul Oleg Podolko însă, proaspăt revenit din misiunea din Cuba şi numit director general al Sanatoriului Preşedintelui Federaţiei Ruse „Maryino” (regiunea Kursk), deja în gradul de general FSB, cu ajutorul lui Mark Tkaciuk îl îmblânzeşte pe Vladimir Voronin. Cei doi generali, unul al miliţiei sovietice, altul al FSB, devin apropiaţi. La 14 iulie 2009 Voronin urma să-l decoreze pe generalul FSB cu „Ordinul de Onoare” al Republicii Moldova (vezi DOC). Respectiv, Veaceslav Platon revine şi porneşte, cu o intensitate şi mai mare, atacurile la securitatea economică a Moldovei şi  Ucrainei.

4 iulie 2005. Din nou prin „coincidenţă”, dispar şi problemele lui Rossian Vasiloi. Mai mult chiar, cariera lui cunoaşte un salt spectaculos, deja locotenent-colonelul Vasiloi devenind şef al Aparatului directorului general al Serviciului de Grăniceri! (vezi DOC) Astfel, Vasiloi obţinea acces la toate informaţiile, inclusiv secretizate, centralizate pentru conducerea instituţiei, care vizau securitatea de la frontiera Republicii Moldova.

Informaţiile de la frontiera de pe Prut aveau o însemnătate deosebită pentru FSB, în special după 29 martie 2004, când România a aderat la NATO, fiind şi în fază avansată de negocieri de aderare la UE, care urma să se întâmple la 1 ianuarie 2007. Astfel, Vasiloi, cu acces total la informaţiile de la frontieră, reprezenta ochii şi urechile FSB-ului la frontiera de Est a NATO şi UE. Erau deosebit de preţioase pentru Moscova şi informaţiile despre dispozitivele şi tacticile moldoveneşti de control a frontierei cu Ucraina, în special a zonei transnistrene, unde se află în continuare, încă din perioada sovietică, trupele ruseşti de ocupaţie şi regimul separatist sprijinit şi întreţinut de Rusia.

Rspectiv, Rossian Vasiloi se înscrie la şcoala de limbi străine „Linguata”, la cursuri intensive de limbă engleză, pe care le absolveşte la 1 august 2005. Cunoştinţele în materie de limbă engleză îi vor fi necesare nu doar pentru cariera în ascensiune de la frontieră, dar şi pentru următoarele misiuni.

Alături de alte misiuni, de colectare şi transmitere la Moscova a informaţiilor din interiorul instituţiei de control la frontieră de la Chişinău, o altă importantă misiune a lui Vasiloi era recrutarea noilor agenţi pentru FSB. La 1 septembrie 2009, la 18 ani de la proclamarea independenţei Republicii Moldova de Moscova şi tocmai când la Chişinău se închega o guvernare de alianţă pro-europeană, în calitate de şef al Aparatului directorului general al SG, Vasiloi îl trimite la Moscova, la exact şcoala KGB pe care a absolvit-o el în 1994, între timp redenumită în Academia de Grăniceri a FSB, pe grănicerul moldovean Gheorghe Petic, numele căruia vă îndemnăm să-l reţineţi. Grănicerul moldovean îşi dă acceptul să devină agent al serviciului de spionaj al Rusiei, fapt confirmat chiar de FSB (vezi DOC).

30 decembrie 2009. După înlăturarea de la putere a comuniştilor lui Voronin, istoria cu căderea bruscă în carieră se repetă. Rossian Vasiloi este trecut din nou „în dispoziţia Direcţiei Resurse Umane, în legătură cu reorganizarea statelor”!

Problema e rezolvată din nou de Veaceslav Platon, care cu ajutorul lui Oleg Podolko şi a FSB devine deputat pe listele Alianţei Moldova Noastră la alegerile parlamentare din 2009, contra sumei de 1 000 000,00 USD (fapt cu care chiar el s-a lăudat într-un studiou de televiziune de la Chişinău). Funcţia de deputat îi acordă imunitate parlamentară de dosarele penale intentate pe numele lui şi totodată oferă acoperişul necesar în cadrul Alianţei pentru Integrare Europeană întregii agenturi FSB.

23 februarie 2010. Din nou prin „coincidenţă”, Rossian Vasiloi revine în funcţia de şef al Aparatului directorului general al Serviciului de Grăniceri, partajat în cadrul AIE PLDM-ului lui Vlad Filat. Legăturile dintre acesta şi Veaceslav Platon, precum şi „afacerile” lor comune sunt descrise cu lux de amănunte aici.

5 aprilie 2010. Recrutul Gheorghe Petic absolveşte cu excelenţă cursurile Academiei FSB de la Moscova, specializându-se în tactici de recrutare. Acesta revine în Moldova, activând în calitate de instructor la Colegiul Serviciului de Grăniceri, poziţie importantă strategic pentru recrutarea agenţilor pentru FSB, dar şi pentru colectarea informaţiilor de la foştii săi cursanţi, despre realităţile de la frontieră.

29 iunie 2012. Istituţia de control a frontierei moldoveneşti se rupe de trecutul sovietic şi este reformată după modelul european, fiind instituită Poliţia de Frontieră, în subordinea MAI. Rossian Vasiloi se pomeneşte „trecut în rezervă”.

6 septembrie 2012. Veaceslav Platon se implică din nou în „rezolvarea problemelor” tovarăşului şi colegului său din FSB. Acesta intervine din nou la Vlad Filat, care prin trafic de influenţă exercitat prin intermediul ministrului de interne Dorin Recean îl face pe deja colonelul Rossian Vasiloi şef adjunct al Departamentului Poliţiei de Frontieră, cea mai înaltă funcţie pe care a deţinut-o vreodată acesta la frontieră.

Спец. Приказ: „Станьте Патриотами!” (Ordin Special: „Deveniţi Patrioţi!”).

1 octombrie 2013.  Încep problemele grave pentru Veaceslav Platon. Procuratura Generală începe să instrumenteze dosarul penal privind „Laundromatul Rusesc”. Veaceslav Platon fuge din nou la Kiev. Rossian Vasiloi demisionează din proprie iniţiativă din funcţia de şef adjunct al PF. După o carieră de 23 de ani la frontieră, acesta primeşte o nouă misiune de la centrala de la Moscova, infiltrarea în societatea civilă. Or, în spaţiul ex-sovietic este bine cunoscută semnificaţia expresiei “бывших не бывает” (nu pot exista foşti), atribuită persoanelor care au fost înrolate în structurile speciale.

Din nou prin „coincidenţă”, ceva mai târziu pleacă din PF, la fel din proprie iniţiativă, şi recrutul său care a absolvit în 2010 Academia FSB, Gheorghe Petic. Demisia lui Vasiloi nu a însemnat şi plecarea de la frontieră. Acesta se implică în proiecte de asistenţă externă, acordată de UE şi SUA, Poliţiei de Frontieră de la Chişinău, devenindu-i foarte utilă instruirea în materie de limbă engleză din 2005. Acesta nu pierde contactul cu realităţile din interiorul Poliţiei de Frontieră, astfel agentul cu o experienţă vastă fiind o sursă importantă de informaţii strategice pentru FSB.

Totodată, Rossian Vasiloi începe să se implice tot mai activ în viaţa societăţii civile de la Chişinău, colegul de FSB, tânărul comunist şi fostul tovarăş de komsomol al lui Veaceslav Platon declarându-se unionist înflăcărat. Acesta participă activ la marşurile unioniste. De altfel, şi Veaceslav Platon urma curând să se declare unionist într-un interviu. Nu este nimic altceva decât celebra „maskirovka”, celebrele tactici de camuflare şi infiltrare prin inducerea în eroare a inamicului, elaborate pentru serviciile secrete ruseşti încă de Iosif Stalin şi Lavrentii Beria. Rossian Vasiloi devine formator de opinie, expert în politici de securitate, specializat în problema transnsitreană, al ONG-ului IDIS „Viitorul”, în cadrul căruia se regăsesc şi alţi apropiaţi ai lui Veaceslav Platon.

Prezenţa sa în spaţiul public este observată în special atunci când este vorba despre securitatea statului, iar abordările sale abundă în informaţii colectate din interiorul Poliţiei de Frontieră şi despre separatismul din zona transnistreană a Republicii Moldova. Declarat patriot cu viziuni pro-europene, agentul FSB Rossian Vasiloi bifează apariţii tot mai frecvente la protestele unioniştilor din faţa Ambasadei Federaţiei Ruse la Chişinău, la care se cere retragerea trupelor ruseşti de ocupaţie din stânga Nistrului.

12 februarie 2014. În timp ce Veaceslav Platon încearcă să se răzbune pentru dosarul penal al „Laundromatul Rusesc”, prin spargerea majorităţii parlamentare pro-europene (vestita operaţiune de corupere a deputaţilor), Republica Moldova deschide un consulat în oraşul rusesc Sochi. Prin intervenţia lui Platon, la indicaţia lui Vlad Filat, MAEIE fiind subordonat PLDM-ului, curatorul lui Platon, generalul FSB Oleg Podolko (care fusese decorat nu doar de Voronin, dar în anul 2011, după conflictul militar ruso-georgian, şi de către președintele „republicii” separatiste din  Osetia de Sud, cu ordinul „Drujba” („Prietenia”)), este numit consul onorific al Republicii Moldova în Federaţia Rusă.

În câteva săptămâni, Rusia anexează Crimeea şi declanşează războiul din Donbass împotriva Ucrainei. Consulul Republicii Moldova, generalul FSB Oleg Podolko devine şef al Direcţiei teritoriale a Preşedintelui Federaţiei Ruse în Crimeea anexată!

La Chişinău însă planurile FSB eşuiază. Se termină cu eşec încercarea de preluare de către tandemul Veaceslav Platon – Mark Tkaciuk a controlului asupra Partidului Comuniştilor, iar într-un final culminează cu fiasco pentru Kremlin şi alegerile parlamentare din noiembrie 2014. În urma scoaterii din cursa electorală a partidului lui Renato Usatîi, aflat în subordinea FSB, Moscova ratează din nou închegarea unei guvernări pro-ruse la Chişinău, fiind constituită AIE-3.

În consecinţă, FSB orchestrează la Chişinău în 2015 proteste stradale ale opoziţiei pro-ruse conduse de Igor Dodon şi Renato Usatîi, finanţate copios de Veaceslav Platon din banii din Laundromatul Rusesc, dar şi Miliardomatul de la Chişinău. Protestele  culminează la 20 ianuarie 2016 cu încercarea eşuată de asalt a clădirii parlamentului, după precedentul 7 aprilie 2009. Felix Grincu, unul din activiştii partidului filorus al lui Renato Usatîi şi participant activ la evenimentele din ianuarie 2016 susţine că a avut loc o tentativă de lovitură de stat şi că asaltul parlamentului nu a fost o pornire spontană a protestatarilor, dar foarte bine regizat şi coordonat din umbră.  Rossian Vasiloi, dar şi recrutul său Gheorghe Petic, devenit între timp activist al unui partid de opoziţie de la Chişinău, iau parte activă la acel asalt (vezi imaginile).

Gheorghe Petic apare şi la protestul violent din aprilie 2016, identificat de poliţie în calitate de provocator, manifestant violent care a aruncat cu pietre în poliţiştii moldoveni. Acesta s-a remarcat şi la protestul simbolic din 27 august 2016, la 25 de ani de la proclamarea independenţei Republicii Moldova de Imperiul Sovietic. Absolventul Academiei FSB apare în imaginile video îndemnând manifestanţii la violenţe, să rupă cordoanele forţelor de ordine.

Ameninţat din nou de laţul dosarelor penale instrumentate pe numele său la Chişinău, Veaceslav Platon fuge din nou la Kiev, dar de data aceasta nu reuşeşte să scape, fiind reţinut la 25 iulie 2016 de SBU şi ulterior extrădat la Chişinău.

Rossian Vasiloi şi Gheorghe Petic au devenit şi mai iritaţi după arestarea şi deja condamnarea lui Veaceslav Platon. Aceştia au fost unii din cei mai vocali protestatari ai unei noi Primăveri a Protestelor la Chişinău, orchestrate de serviciile speciale de la Moscova deja câţiva ani la rând, începând cu 7 aprilie 2009. Deşi cu unele pierderi, subalternul său la care ţine foarte mult fiind la puşcărie, generalul FSB Oleg Efimovici Podolko este foarte aproape, în Crimeea şi este gata de luptă. Muniţie este suficientă, banii spălaţi de Platon pentru FSB aşteaptă pe conturi în băncile din întreaga lume. Iar recent şeful lui Podolko de la Moscova, Dmitry Kozak, a devenit reprezentant special al lui Vladimir Putin pentru Republica Moldova.

Alături de colegul din FSB şi tovarăşul de komsomol de la Căuşeni al lui Slava Platon, la Chişinău, la frontiera de la Prut aşteaptă şi Gheorghe Petic, pregătit şi el de Academia FSB de la Moscova. În dreapta frontierei de pe Prut, una artificială, instalată prin Pactul Molotov-Ribbentrop, se află duşmanii FSB-ului (KGB-ului), România, UE şi NATO.  În stânga se află un alt pericol, unionismul şi aceeaşi Mişcare de Eliberare Naţională, cu care KGB-ul continuă lupta încă din 1987. La Chişinău, în „Solnecinaia Moldavia” se află în misiuni şi alţi agenţi ai serviciilor speciale de la Moscova, FSB, SVR sau GRU. Unii de ani, alţii de zeci de ani, camuflaţi şi infiltraţi în diferite segmente ale societăţii, instituţii ale statului, politică, afaceri, societate civilă sau presă. Unii din ei, în jargonul FSB „adormiţi”, încă îşi aşteaptă semnalul de alarmă de la curatorii lor, cu indicaţiile de la „bază”, „kontora” de la Moscova... Staţi aproape. Să înceapă Lustraţia!

*mai multe DOC din dosarul Vasiloi, gasiți aici.

 

Va urma.  

@Crina BALEA, OR, CC, VB, VF