Kelway Trading și asasinii de la Chișinău ai lui Serghei Magnitsky

27 septembrie 2018

Kelway Trading și asasinii de la Chișinău ai lui Serghei Magnitsky

Drumul banilor spălați de la Moscova în Occident trecând prin Chișinău, studiind sute de documente și extrase din conturi bancare, ne-am propus să urmărim traseul acestora și să îi deconspirăm pe cei care au asigurat funcționarea schemei pe teritoriul Republicii Moldova, devenită verigă importantă în lanțul Spălătoriei Rusești. Respectiv, urmează să identificăm împreună beneficiarii de la Chișinău ai Laundromatului Magnitsky și legătura acestei spălătorii rusești cu Laundromatul Rusesc și Furtul Miliardului din băncile moldovenești.

Legea Magnitsky, adoptată de Senatul SUA la 6 decembrie 2012 și promulgată de președintele Obama la 14 decembrie 2012, a zguduit arena internațională și a declanșat cel mai mare război diplomatic dintre Moscova și Washington, după „Războiul Rece”. Prin această lege, Statele Unite ale Americii au instituit sancțiuni personale împotriva oficialilor ruși considerați culpabili de moartea la 16 noiembrie 2009 în penitenciarul Matrosskaya Tishina din Moscova a auditorului rus Serghei Magnitsky. În scurt timp, sancțiunile aplicate de SUA au replicat cu măsuri similare aprobate de Canada, Suedia, Letonia și alte state Occidentale. Angajatul companiei de consultanță Firestone Duncan, Serghei Magnitsky a fost reținut în noiembrie 2008 de MVD (MAI) rus, după ce a deconspirat o schemă de furt de proporții, în valoare de 230 milioane de dolari (5,4 miliarde de ruble rusești), din bugetul de stat al Federației Ruse.

Banii furați din bugetul rusesc în perioada 2007-2008 prin restituiri frauduloase de TVA, cu concursul funcționarilor din două inspectorate fiscale din capitala Rusiei și acoperirea MAI de la Moscova, au fost spălați în Occident sub protecția serviciilor speciale rusești, printr-o Spălătorie Rusească de tipul celei implementate în 2010-2014. Contractat de fondul de investiții Hermitage Capital Management, taxele căruia au fost fraudate în cadrul schemei, auditorul Serghei Magnitsky a reușit să deconspire frauda, fapt care i-a determinat soarta, numele său devenind celebru în întreaga lume. Notorietatea însă l-a costat viața. Furturile de la Moscova prin restituirea TVA și spălarea banilor furați în Occident au continuat și după moartea lui Magnitsky.

Ca și Laundromatul Rusesc ediția 2010-2014, Laundromatul Magnitsky avea un program de spălare diferit, dar funcționa pe aceleași principii, fiind protejat de serviciile speciale rusești. Dosarul penal împotriva lui Magnitsky a fost intentat imediat după deconspirarea schemei, de către direcția „K” a FSB de la Moscova. Acest dosar a împotmolit anchetarea fraudei pe teritoriul Federației Ruse, pomenindu-se anchetat tocmai cel care a deconspirat schema frauduloasă.

Aproape jumătate din cele 230 milioane de dolari din Laundromatul Magnitsky, peste 113 milioane de dolari au fost spălate prin Republica Moldova. Ca și în cazul Laundromatului Rusesc ediția 2010-2014, sarcina principală a jurisdicției moldovenești era convertirea banilor spălați din Rusia, din ruble rusești în valută forte și forwardarea acestora în Occident. Ambele operațiuni fiind coordonate de serviciile speciale rusești, acestea au constituit elemente ale războiului hibrid desfășurat de Rusia în regiune, pentru a-și întări influența geopolitică. Dincolo de sarcina spălării banilor, serviciile speciale de la Moscova au urmărit folosirea centrifugelor spălătoriilor pentru a ataca sistemul financiar-bancar moldovenesc, respectiv destabilizarea socio-economică a țării și schimbarea puterii de la Chișinău cu una loială Kremlinului.

După eșuarea planului de debarcare de la putere a lui Vladimir Voronin, care torpilase în 2003 planul Kozak de federalizare a Moldovei, care trebuia să aibă loc după alegerile parlamentare din 2005, lovitura devastatoare pentru regimul Voronin a fost pregătită de serviciile speciale rusești pentru anul 2009, anul următoarelor alegeri parlamentare. Operațiunea urma să aibă loc în două etape: 1) destabilizarea socio-economică a țării în perioada 2007-2008 și 2) exploatarea destabilizării țării prin schimbarea puterii după alegerile din 2009.

Responsabil de implementarea planului a fost desemnat agentul FSB Veaceslav Platon, care intrase după 2005 în disgraţia lui Vladimir Voronin și astfel obținea o ocazie perfectă de a se răzbuna. Pentru îndeplinirea misiunii primite de la centrala de la Moscova, cel care deja era titrat de presa din CSI drept „raiderul nr.1 în CSI” și-a ales în calitate de țintă principală a loviturii Banca de Economii (BEM), banca sistemică a țării, în care statul deținea pachetul de control de acțiuni.

Veaceslav Platon își divizează atacul la sistemul financiar-bancar moldovenesc în două etapa 2007 și etapa decisivă 2008, an pre-electoral. Beneficiind de acoperirea guvernatorului BNM Leonid Talmaci și fiind asistat de președintele Băncii de Economii Grigore Gacikevici, Platon începe o amplă campanie de devalizare a băncii statului.

Metoda de devalizare a băncii este cea clasică, care urmează să fie aplicată repetat și peste 3 ani, în 2010-2014, prin acordarea creditelor neperformante. Protecția în cadrul PCRM este asigurată de către Grigore Gacikevici, membru PCRM și consilier municipal de Chișinău ales pe listele Partidului Comuniștilor. Gacikevici este apropiat al lui Veaceslav Platon, acesta activând până în 2004 în calitate  de membru al consiliului de administrație al InvestPrivatBank”, al cărui vicepreședinte era Platon.

Pentru ca Voronin să nu pună piedici schemei, la 6 septembrie 2007 loialitatea liderului comunist este cumpărată prin acordarea Partidului Comuniștilor a unui credit de la Banca de Economii în valoare de 12 milioane de lei, în toamna lui 2007 partidul primind încă două tranșe, PCRM creditându-se la BEM în total cu 22 milioane de lei (cca 2 milioane de dolari).

Fiind asigurată loialitatea guvernării comuniste, Platon cu Gacikevici, sub acoperirea lui Talmaci, încep să acorde credite neperformante în stânga și în dreapta, în rezultat Banca de Economii raportând pentru prima dată după ani buni de activitate profitabilă, pierderi de sute de milioane de lei pentru anii 2007 și 2008.

Cel mai curios este faptul că devalizarea băncii statului a fost tolerată nu doar de guvernarea  comunistă, pentru care Banca de Economii era ca o vacă de muls, dar și de acționarii privați ai băncii, care priveau fără vreo reacție cum sub ochii lor era furată proprietatea lor. Explicația este una simplă, ei acționau în complicitate cu Veaceslav Platon, loialitatea lor fiind cumpărată pe milioane de dolari, care depășeau de zeci de ori dividendele pe care trebuiau să le primească din profiturile băncii.

Cel mai mare acționar privat al Băncii de Economii era președintele băncii din perioada 1999-2001 Viorel Țopa, care controla 18,5% din acțiunile BEM. Conform unui raport al Curții de Conturi din 26 iunie 2002, Viorel Țopa a scos din bancă în perioada 19-31 august 2001 66,8 milioane de lei (5,8 milioane USD) prin intermediul companiei off-shore “Sparks Management Corporation”.

Viorel Țopa era bun prieten cu Platon încă din 2001. Împreună cu apropiatul său, ministrul transporturilor în guvernul comunist Tarlev 1, Victor Țopa, cei doi Țopa controlau începând cu anul 2005 și VictoriaBank. Cu sprijinul lui Viorel Țopa, prin intermediul unui credit fraudulos acordat de BEM, Victor Țopa reușește în martie 2000 să privatizeze și compania de stat Air Moldova. În august 2007 Victor Țopa, care între timp preia și controlul asupra companiei de asigurări ASITO, însușește prin atac raider și acțiunile fostului vicepreședinte VictoriaBank Galina Proidisvet și devine cel mai mare acționar al băncii.

Astfel, Victor și Viorel Țopa, împreună cu Veaceslav Platon, care deținea din 1994 controlul asupra MoldIndConBank și InvestPrivatBank, ajung să controleze peste 50% din sistemul financiar-bancar al țării. Mișcați de un spirit de vendetă și reglări de conturi cu liderul comunist Vladimir Voronin, care i-a înlăturat în 2001 pe cei doi Țopa de la conducerea Băncii de Economii și respectiv ministerul transporturilor, Victor și Viorel Țopa devin cu ușurință părtași la planul lui Veaceslav Platon, aprobat de Kremlin, de „mazilire” a lui Voronin.

Între timp, asigurându-și complicitatea conducerii băncii statului și a acționarilor privați, Banca de Economii a fost propusă FSB-ului de către Veaceslav Platon pentru spălarea sutelor de milioane de dolari în Laundromatul Magnitski. Spălătoria urma să asigure transferul banilor murdari de la Moscova în Occident și totodată să asigure centrifuga financiară care urma să prăbușească sistemul financiar-bancar moldovenesc și totodată finanțarea loviturii de palat, respectiv instalarea unei puteri loiale Kremlinului la Chișinău.

În continuare, Veaceslav Platon pune în aplicare schema sa preferată, caruselul financiar. Platon crează în iulie 2007 două întreprinderi fantomă, SRL „Bunicon-Impex” și SRL „Elenast-Com” și le deschide conturi la filiala nr.1 a Băncii de Economii din Chișinău. În calitate de directori și unici fondatori fictivi ai celor două întreprinderi figurează rezidenții zonei transnistrene Bunikovski Vladimir Petrovici și Stînga Elena Pavlovna. Cele două întreprinderi fantomă de la Chișinău ale lui Platon urmau să fie trambulina de la Moscova spre Occident pentru banii furați din bugetul de stat al Rusiei, deconspirați de Serghei Magnitski.

Paralel, pe lângă trustul de presă “Jurnal de Chișinău”, aflat sub controlul lor din 2003, în septembrie 2007 Victor și Viorel Țopa își asigură o nouă portavoce propagandistică. CCA-ul de la Chișinău privează Societatea Română de Televiziune de drepturile de transmisie a canalului TVR1 pe frecvența națională 2. Frecvența este acordată companiei britanice „TLF M International”, proprietarul postului TV „2 Plus”, al cărui director este Răzvan Paveliu, nimeni altul decât cumnatul lui Viorel Țopa, soțul surorii acestuia, Diana Țopa. (vezi aici).

La începutul lunii noiembrie 2007 încep să curgă primele transferuri de ruble de la Moscova. Pe contul SRL „Bunicon-Impex” din Banca de Economii sunt transferate primele sute de milioane de ruble, de la compania rusească „Millitaun Limited” din banca KB CK – Bank OOO. În calitate de destinație a transferului figura „plata pentru materiale de construcţie”. În continuare, SRL „Bunicon-Impex” convertește rublele rusești în dolari americani și îi transferă peste hotare, în adresa unor companii din zone off-shore, Insulele Virgine Britanice, Belize, dar și jurisdicții europene, precum Letonia și Lituania. Astfel, Veaceslav Platon testează pentru prima dată schema, care se va regăsi peste 3 ani în Laundromatul Rusesc.

Imediat, la 2 noiembrie 2007 Banca de Economii observă transferul suspect și alertează printr-o notă Serviciul de prevenire a spălării banilor de la CCCEC. Veaceslav Platon acoperă schema prin intermediul șefului adjunct al Serviciului, Mihail Gofman, pe care îl remunerează lunar cu plicuri cu zeci de mii de dolari. Gofman devine omul lui Platon și protectorul Laundromatului Magnitsky în CCCEC. Astfel, Veaceslav Platon afla în timp real despre acțiunile instituțiilor de drept de la Chișinău care pot amenința schema. Respectiv, Platon află imediat despre alerta venită de la BEM la CCCEC. Gofman nu intervine, nu blochează transferurile suspicioase și permite banilor din Laundromatul Magnitski să curgă mai departe.

Abia peste 3 săptămâni, după ce Platon alertează patronii din FSB de la Moscova, la 20 noiembrie 2007 Serviciul CCEC condus de Mihail Gofman trimite o scrisoare Serviciului Federal de Monitorizare financiară al Federaţiei Ruse, „în vederea stabilirii provenienţei mijloacelor băneşti”. În mod firesc, autoritățile rusești nu au reacționat nicicum la scrisoarea CCCEC de la Chișinău, Laundromatul Magnitsky  fiind protejat de serviciile speciale rusești.

La 12 februarie 2008 Banca de Economii alertează repetat Serviciul de prevenire a spălării banilor al CCCEC, de această dată în privința transferurilor suspecte, de sute de milioane de ruble, venite din Rusia în adresa SRL Elenast-Com”. Transferurile veneau de pe conturile din banca de la Moscova Moskovskii Filial OAO NAB Krainiy Sever ale firmelor Kareras Limited INN, OOO Starmiks INN, Rosina Limeted INN. În calitate de destinație a  transferurilor figura aceeași „plată pentru materiale de construcţie”. SRL Elenast-Com” de asemenea a convertit imediat rublele rusești în dolari americani și i-a transferat peste hotare, în adresa partenerilor din străinătate din zone off-shore, Insulele Virgine Britanice și Belize.

Serviciul lui Gofman din nou nu intervine și nu blochează transferurile suspicioase. Acesta reacționează la fel ca în 2007, la o săptămână după primirea alertei de la Banca de Economii,  la 18 februarie 2008 trimite o nouă scrisoare Serviciului Federal de Monitorizare financiară al Federaţiei Ruse, „în vederea stabilirii provenienţei mijloacelor băneşti”, aceasta având aceeași soartă ca și precedenta.

Sub pretextul că „partea rusă nu a reacționat la solicitările sale și respectiv nu au fost constatate careva suspiciuni referitor la proveniența mijloacelor bănești”, Mihail Gofman mușamalizează și arhivează dosarul. În mod miraculos, imediat după aceasta fratele lui Mihail Gofman, Alexei Gofman este angajat la Banca de Economii, fiind numit responsabil de acordarea creditelor și gestionarea gajurilor. În 2011 acesta este avansat și devine consilier al președintelui BEM Grigore Gacikevici. Prin această mutare, Veaceslav Platon lua sub control începând cu 2008 procesul de acordare a creditelor neperformante la Banca de Economii, devenind coordonatorul devalizării băncii.

Între timp, după testarea schemei, SRL „Bunicon-Impex” a primit pe contul său din Banca de Economii timp de 3 zile, între 4 și 6 februarie 2008, 6 transferuri de la OAO NAB KRAINII SEVER de la Moscova, de pe contul corespondent din ALFA-BANK Moscova, în sumă de 637 888 600,00 ruble rusești. În calitate de destinație a transferurilor figurează  aceeași „plată pentru materiale de construcţie”, conform contractului nr. 24/08 din 1 februarie 2008.  SRL „Bunicon-Impex” convertește rublele rusești în dolari și timp de 4 zile, între 5 și 8 februarie  2008 transferă 27 375 589,00 USD de la Banca de Economii din Chișinău în diverse jurisdicții străine: Estonia, Letonia, Lituania, Cipru, Austria, Elveția, Belgia, Kîrgîzstan, Hong Kong , Coreea de Sud, iar o parte din bani s-au întors, deja spălați, în Federația Rusă. Destinaţiile plăţilor: „plată în avans pentru materiale de constructie și utilaje”. 1,2 milioane de dolari de pe contul SRL „Elenast-Com” din Banca de Economii sunt transferați în banca letonă Rietumu Banka, pe contul companiei off-shore înregistrate în Panama, Kelway Trading SA. Rețineți denumirea acestei companii, pentru că este firul roșu care va trece prin întreaga noastră investigație! (vezi doc)

 

 

Concomitent, pe contul din Banca de Economii al celeilalte întreprinderi fantomă a lui Veaceslav Platon, SRL Elenast-Com”, au fost operate intre 8 și 13 februarie 2008 10 transferuri, în sumă de 656 585 000,00 ruble rusești, de la aceeași bancă de la Moscova, OAO NAB KRAINII SEVER, de pe contul corespondent din ALFA-BANK Moscova. Între 28 februarie și 23 aprilie 2008 pe același cont din Banca de Economii al SRL Elenast-Com” au fost făcute alte 35 de transferuri din Rusia, în sumă de 200 113 800,00 ruble rusești, de pe conturile rusești KPP OOO PRIMARI din OAO BANK MOSKVY.

În continuare, SRL Elenast-Com” convertește rublele rusești în dolari americani și între 7 februarie și 25 iunie 2008 transferă de pe contul său din Banca de Economii 37 046 875,00 USD în diverse jurisdicții străine: Estonia, Letonia, Lituania, Cipru, Austria, Elveția, Finlanda, Belgia, Kîrgîzstan, Emiratele Arabe Unite, Turcia, Iordania, China, o parte din sume făcând drum întors în Rusia. Destinaţiile transferurilor sunt aceleași: „plată în avans pentru materiale de constructie și utilaje”.

În total, pe contul SRL „Bunicon-Impex”  din Banca de Economii au fost transferate de la Moscova 1.597.134.646,00 ruble rusești și după convertire au fost transferate în străinătate 66.206.908,00 USD.

SRL Elenast-Com” a primit de la Moscova pe contul său din Banca de Economii per total 866.285.000,00 ruble rusești, pe care le-a convertit și a transferat peste hotare 37.050.420,00 USD.

În urma operațiunilor bancare, din Laundromatul Magnitsky pe conturile Băncii de Economii au rămas 35 milioane de lei comisioane în urma operațiunilor de convertire valutară și deservire a conturilor. Dincolo de banii scoși în februarie 2008 din Banca de Economii pe conturile din Letonia ale off-shore-ului Kelway Trading SA, și suma comisioanelor bancare provenite din Laundromatul Magnitsky vor fi scoase din bancă, prin acordarea creditelor neperformante de către Grigore Gacikevici, pentru a fi folosite în cadrul planului lui Veaceslav Platon, coordonat de serviciile speciale rusești, de destabilizare a Republicii Moldova și aschimbarea puterii de la Chișinău.

După punerea pe roate a Laundromatului Magnitsky și devalizarea Băncii de Economii, Platon operează o altă lovitură sistemului financiar-bancar moldovenesc, falimentarea InvestPrivatBank, bancă aflată din 1994 sub controlul său, în cadrul căreia a activat pana în 2004 și Gacikevici, în calitate de membru al consiliului de administrație. În septembrie 2008, prin emisie suplimentară de acțiuni procurate prin compania off-shore Tabor Projects Ltd, Veaceslav Platon îi cedează banca mogulului de la București, actualmente condamnat de justiția română, Sorin Ovidiu Vântu. Astfel, Platon operează falimentarea băncii cu mâini străine, acționând concertat cu Vântu. În doar câteva luni de la preluarea de către SOV, suma creditelor neperformante acordate de „InvestPrivatBank” a depășit 500 de milioane de lei, astfel încât banca a intrat în faliment.

Urmare a Laundromatului Magnitsky, la 2 februarie 2009 omul lui Platon, Mihail Gofman este retrogradat din funcţia de şef adjunct al Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, iar în august 2009 este transferat în funcţia de şef al secţiei programe anticorupţie a CCCEC.

Conform estimărilor lui Platon, falimentarea  IPB, la pachet cu devalizarea Băncii de Economii prin credite neperformante, exact în perioada pre-electorală, urma să scoată în stradă deponenții InvestPrivatBank, să destabilizeze situația social-economică din Moldova, să știrbească din popularitatea lui Voronin și în ultimă instanță să influențeze preferințele electorale ale moldovenilor.

În mare parte, planul lui Platon a reușit. În iunie 2009 BNM a retras licența IPB. Pentru a evita colapsul social, guvernarea comunistă a decis ca banca privată să fie preluată de banca statului, Banca de Economii, care și așa era afectată de creditele neperformante acordate de Gacikevici-Platon. Colac peste pupăză, BEM a fost nevoită să preia și datoriile „InvestPrivatBank”. Colapsul de la IPB și devalizarea BEM a avut un rol decisiv în erodarea încrederii moldovenilor în Voronin și partidul său.

În rezultat, după alegerile din 5 aprilie 2009, pe fundalul destabilizării socio-economice și atacurilor la sistemul financiar-bancar operate de Veaceslav Platon, serviciile speciale rusești declanșează operațiunea diversionistă „7 aprilie”, care va deveni cunoscută ca „Revoluția Twitter”. Cu ajutorul rețelelor de socializare, un grup de diversioniști profesioniști condus de Eduard Baghirov, trimis în misiune la Chișinău de la Moscova, reușește să scoată studenții din Chișinău în stradă, mobilizându-i împotriva regimului comunist al lui Voronin. Tinerii urmau să constituie masa de manevră, carnea de tun care va fi folosită în cadrul planului serviciilor speciale rusești la răsturnarea puterii lui Voronin și înlocuirea acesteia cu o putere loială Kremlinului.

Protestul pașnic al tinerilor de la Chișinău este deturnat la 7 aprilie 2009 de diversioniștii serviciilor speciale rusești, care devastează și incendiază clădirile Președinției și Parlamentului Republicii Moldova. În urma alegerilor anticipate din 29 iulie 2009, Voronin pierdea puterea în favoarea Alianței pentru Integrare Europeană 1, formată din PLDM-ul lui Vlad Filat, Alianța Moldova Noastră, pe listele căreia devenise deputat Veaceslav Platon, PD-ul condus de Marian Lupu, desprins din Partidul Comuniștilor și Partidul Liberal al lui Mihai Ghimpu. Peste câteva săptămâni, la 25 septembrie 2009, Vlad Filat devenea prim-ministru al Republicii Moldova, prima persoană în puterea de la Chișinău. Planul aprobat de serviciile speciale de la Moscova și implementat cu sârguință începând cu 2007 se încununase cu succes.

În scurt timp, o parte din banii din Laundromatul Magnitsky, spălați de Platon prin Banca de Economii și scoși din Republica Moldova prin off-shore-ul panamez Kelway Trading SA, alături de cei furați prin intermediul falimentării InvestPrivatBank, urmau să se întoarcă la Chișinău, pentru a susține propagandistic noua putere. La 7 aprilie 2010, la exact un an de la „Revoluția Twitter”, la Chișinău își începeau activitatea două televiziuni de știri, Jurnal TV a lui Victor și Viorel Țopa și Publika TV a lui Sorin Ovidiu Vântu, cel care a falimentat IPB. Publika TV urma să fie vândută următorii ani de câteva ori, mai întâi fiind preluată de la Vântu de tandemul Filat-Lucinschi și apoi de Plahotniuc. Jurnal TV însă va rămâne în permanență fidelă părinților săi financiari, Veaceslav Platon și Victor și Viorel Țopa. Indiferent de agenda politică de la Chișinău a ultimilor ani, trustul Jurnal va deveni principala armă propagandistică în luptele politice și reglările de conturi ale patronilor săi, dar și unul din principalii avocați de presă ai lui Veaceslav Platon.

În același an, 2010, s-a repetat, după aceeași schemă, istoria din noiembrie 2007 de la Banca de Economii. Retrogradat din funcție în februarie 2009, Mihail Gofman atacă în instanță ordinul de retrogradare și în decembrie 2009 este repus în funcție. Peste doar câteva luni Veaceslav Platon urma să pornească la Chișinău o nouă spălătorie de bani, Laundromatul Rusesc. La Chișinău au început să vină transferurile, de sute de milioane de dolari, de la Moscova, doar că de data aceasta în „MoldIndConBank”-ul lui Platon. El nu mai dorea să împartă cu nimeni comisioanele din banii spălați din Rusia. Mai mult, el și-a pus în gând să acapareze cu banii din Laundromat întregul sistem financiar-bancar din Moldova.

Tot în 2010 începe conflictul între foștii parteneri de la VictoriaBank Victor și Viorel Țopa și Vlad Plahotniuc, care a fost jucat foarte iscusit de Veaceslav Platon. Acesta a oscilat în războiul Țopa-Plahotniuc ba de partea unuia, ba de partea celuilalt, fiind în contact cu ambele tabere. La 12 iulie 2010 off-shore-ul lui Platon Ronida Invest LLP încheie un contract (vezi DOC) cu același deja bine cunoscut Kelway Trading SA, în baza căruia se fac mai multe transferuri, de milioane de dolari. Peste mai puțin de o lună, în august 2010 Victor și Viorel Țopa ies cu acuzații publice împotriva lui Plahotniuc, pe care îl acuză de atacuri asupra acțiunilor lor, însă nu suflă o vorbă despre Veaceslav Platon. Asta deși atacurile la acțiunile lui Victor și Viorel Țopa din Banca de Economii și Victoriabank au fost operate începând cu mai 2010, din spusele lor, prin judecătoriile economice și judecătoria Căușeni, subordonate lui Platon. Prețul tăcerii au fost transferurile în adresa Kelway Trading SA.

În august 2011 Platon preia „Moldova Agroinbank”, iar în noiembrie 2011 Platon preia de la Plahotniuc VictoriaBank și începe și devalizarea acestei bănci, prin schemă identică celei de la BEM, credite neperformante. Imediat, la 5 decembrie 2011 Platon face un alt transfer (vezi DOC) către Kelway Trading SA, de 5 milioane de dolari. Era din nou un preț al tăcerii lui Victor și Viorel Țopa.

Paralel, prin intermediul Ministerului Finanțelor, repartizat în cadrul AIE 1 PLDM-ului, Vlad Filat obținuse controlul asupra Băncii de Economii. Cele mai grele vremuri pentru BEM abia începeau. În 2010-2011, deja deputatul în Parlamentul  Republicii Moldova și membrul AIE Veaceslav Platon vinde creditele neperformante luate de la banca sa “MoldIndConBank” de către companiile controlate la fel de el, SA „MoldCarton”, „Fabrica de Carne din Ungheni” și altele “Băncii de Economii”. Astfel, Platon și-a curățit portofoliul de credite al băncii sale, aruncând datoriile acesteia pe umerii Băncii de Economii.

Deși puterea de la Chișinău se schimbase, directorul Băncii de Economii a rămas neschimbat, Grigore Gacikevici. Respectiv, a continuat și procesul de devalizare a băncii prin acordarea creditelor neperformante. Prin intermediul grupurilor de companii ale afaceriștilor Piotr Tomailî și Valentin Bodiștean, afiliați lui Vlad Filat, din BEM încep să plece credite neperformante în valoare de sute de milioane de lei. Companii ca “Aroma” sau „Moldresurse” au contractat de la banca statului credite de milioane de lei, pe care nici nu aveau de gând să le întoarcă. Creditele erau cel mai des contractate prin companii interpuse, iar în calitate de gaj erau puse proprietăți care nu acopereau nici 10% din valoarea creditului, majorată artificial prin complicitatea agențiilor de evaluare. Creditele erau acordate prin decizia președintelui băncii Grigore Gacikevici, la intervenția personală a lui Vlad Filat. Prețul sau mai bine-zis rabatul unui asemenea credit era de 30% din valoarea lui. După contractarea creditului 10% ajugeau la Grigore Gacikevici, iar 20% - la Vlad Filat (vezi detalii aici).

Sute de milioane de dolari continuă să fie scoși din BEM. În schema scoaterii banilor din Banca de Economii în perioada 2010-2012 figurează același off-shore panamez, implicat și în dosarul Magnitsky, Kelway Trading SA. Conform raportului de audit realizat la 6 decembrie 2012 la Banca de Economii de compania Grant Thornton (vezi DOC), „...destinația creditelor acordate în perioada 2010-2012 este procurarea și importul în R. Moldova a unor mărfuri și materiale. Totodată, în dosarele de credit lipsesc dovezi de import în R. Moldova a bunurilor procurate din surse creditate. În dosarele de credit sunt doar documente de plată conform cărora mijloacele creditare au fost transferate în favoarea unor nerezidenți." Chiar dacă aparent nu au nicio legătură între ele, aceste firme au transferat banii la aceleași firme off-shore (Samerdale Holdings Ltd și Kelway Trading SA, Panama)

La 1 iunie 2012 autoritățile de la Chișinău au fost informate de casa de avocatură Brown Rudnick, contractată de fondul de investiții Hermitage Capital Management pentru a investiga dosarul Magnitsky, că miliardele de ruble transferate în 2007-2008 de la Moscova pe conturile SRL „Bunicon-Impex” și SRL Elenast-Com” de la Banca de Economii provin din schema de furt din bugetul de stat al  Federației Ruse cu implicarea Hermtiage” LTD, „Firestone Duncan”  OOO, „Mahaon” OOO, „Parfenion” OOO și „Riland” OOO. Era vorba de schema deconspirată în 2008 de Serghei Magnitsky, fapt pentru care a fost reținut de serviciile speciale rusești, care au protejat schema.

La 20 iuie 2012 CNA intentează dosar penal pe faptul spălării prin Banca de Economii a banilor în Dosarul Magitsky. La 17 august 2012 anchetatorii solicită Inspectoratului Fiscal din subordinea Ministerului Finanțelor efectuarea unui control fiscal la SRL „Bunicon-Impex” și SRL Elenast-Com”. Această solicitare însă a avut soarta adresărilor din 2007 și 2008 către autoritățile de la Moscova, Inspectoratul Fical de la Chișinău nu a avut nicio reacție. Veaceslav Platon blocase controlul prin intermediul premierului Vlad Filat, în subordinea nemijlocită a căruia se afla Ministerul Finanțelor și implicit Inspectoratul Fiscal.

În februarie 2014 CNA a intentat dosarul penal pe faptul Lundromatului Rusesc, iar peste două luni, în aprilie 2014 Mihail Gofman fost demis de la CNA, cu formularea „pentru încălcarea principiilor integrităţii morale, respectului şi loialităţii din Codul de conduită al angajaţilor instituţiei”.

În scurt timp urma să aflăm și de ce premierul Filat se implicase în blocarea anchetării Dosarului Magnitsky. La 12 septembrie 2014 președintele Comisiei Economie, buget și finanțe a parlamentului  de la Chișinău Veaceslav Ioniță făcea publică o schemă de furt din Banca de Economii.

 

 

Prin acea schemă, banii erau furați din BEM prin credite neperformante. Un rol cheie în schemă îl avea același off-shore, Kelway Trading SA, implicat și în Dosarul Magnitsky. Autorul dezvăluirilor demonstrează că beneficiarul companiei off-shore este nimeni altul decât premierul Vlad Filat.

Chiar în acele zile, în toamna lui 2014, la Chișinău funcționa la turații maxime spălătoria rusească începută de Veaceslav Platon încă în noiembrie 2007 prin spălarea banilor în Dosarul Magnitsky și transformată în 2010 în Laundromatul Rusesc. Prin centrifugile acelei spălătorii pleca și miliardul furat din sistemul bancar moldovenesc. Off-shore-ul panamez Kelway Trading SA este nu doar liantul dintre Laundromatul Rusesc din Dosarul Magnitsky și Furtul Miliardului din băncile moldovenești, dar și martorul documentar care deconspiră beneficiarii celor două operațiuni, cei care au acoperit operțiunea serviciilor speciale rusești, asasinii de la Chișinău ai lui Serghei Magnitsky.

Va urma

@Veaceslav BALACCI